Îngrăşămintele: sfârşitul agriculturii moderne

Categoria părinte: Revista presei de mediu Categorie: Arhiva 2013 Publicat: Miercuri, 10 Iulie 2013 Tipărire Email

Poluarea mediului este o problemă gravă a zilelor noastre. Dar, în timp ce accentul este pus pe industriile poluante, toxine, precum mercurul şi particulele de poluare, o sursă importantă care duce la devastarea mediului este cauzată de producţia modernă de alimente, scrie Dr. Mercola pe site-ul său, www.mercola.com. Departe de a le considera elemente de susţinere a vieţii, metodele noastre moderne agricole, extrem de chimice, au următoarele caracteristici:

  • Distrug substanţele nutritive din soluri;
  • Distrug microbii esenţiali ai solului;
  • Contribuie la deşertificare şi la schimbările climatice la nivel mondial;
  •  Saturează terenurile agricole cu pesticide toxice, erbicide şi îngrăşăminte care apoi migrează în apele subterane, râuri, lacuri şi oceane.

De exemplu, multe terenuri agricole se confruntă acum cu problema de a avea niveluri periculoase de azot. Conversia pajiştilor şi păşunilor în terenuri chimice a fost creată de cultura industrială, care a eliminat o mare parte din filtrarea naturală a apei subterane. Riscurile de sănătate provocate de azot includ pericolul de a dezvolta cancer, boli de tiroidă şi probleme de reproducere atât la oameni, cât şi la animale. Îngrăşămintele moderne conţin cantităţi variabile de azot, fosfor şi potasiu. Acestea trei sunt considerate a fi esenţiale pentru creşterea plantelor şi, astfel, sunt consumate din sol odată cu fiecare recoltă. Acesta este motivul pentru care fermierii răspândesc îngrăşăminte pe terenurile lor, pentru a înlocui elementele nutritive pierdute. Cu siguranţă nu este modul ideal şi durabil de a obţine culturi agricole, dar este considerată a fi cea mai eficientă metodă pentru fermele de mari dimensiuni. Anumite strategii, precum rotaţia culturilor sau permiterea marilor culturi de a intra în repaos, ar duce la scăderi enorme ale profitului, care în fapt se bazează pe cantitate, şi nu pe calitate.

Din păcate, din acest motiv, solul Pământului este acum epuizat de substanţe nutritive, iar după unele păreri, se pare că ne confruntăm cu o lipsă a celor două ingrediente de îngrăşăminte chimice, fosfor şi potasiu. Spre deosebire de azot, fosforul şi potasiul nu pot fi sintetizate, iar metodele noastre agricole agresive pe scară largă, care distrug solul de substanţe nutritive, ar trebui, în mod normal, înlocuite.

Monocultură vs. Policultură

Monocultura este definită ca fiind practica agricolă de mare randament destinată creşterii aceleiaşi culturi agricole, an după an, pe acelaşi sol. Porumbul, soia, grâul şi într-o oarecare măsură şi orezul, sunt cele mai frecvente culturi realizate cu tehnici de monocultură. De fapt, porumbul, grâul şi orezul înregistrează acum 60% din aportul caloric uman, conform Organizaţiei de Alimente şi Agricultură a Statelor Unite.

În contrast, policultura, care reprezintă practica de rotaţie a culturilor, serveşte mai bine atât oamenii, cât şi animalele. Policultura a evoluat pentru a satisface nevoile nutritive complete ale unei comunităţi întregi. Această tehnică, când este făcută cu atenţie, reface în mod automat resursele consumate din sol, astfel fiind durabilă şi non-invazivă.

Monocultura este oare cea mai profitabilă?

Cu toate acestea, susţinătorii fermelor industriale şi culturilor modificate genetic susţin că monocultura sau cultura specializată este singura modalitate de a hrăni masele de oameni şi că este mult mai profitabilă decât fermele mici, independente, din fiecare comună.

Dar cât de adevărat este acest lucru? O serie de studii arată exact opusul. De fapt, studiile arată că fermele ecologice mijlocii sunt mult mai profitabile decât orice altă unitate agricolă industrială de dimensiuni mari.

De exemplu, cercetătorii de la Universitatea de Agricultură şi Ştiinţele Vieţii din Wisconsin, au constatat că tehnicile tradiţionale de agricultură ecologică, de plantare a unei varietăţi de plante pentru a alunga dăunătorii, sunt mult mai profitabile decât monocultura.

Mai mult, mergând înapoi de unde am plecat, excesul de azot în agricultură provoacă o devastare asupra mediului. Poluarea apei, aşa cum am menţionat mai devreme, este unul dintre efectele secundare a acestui exces.

Găsirea căii de mijloc

National Geographic descrie un proiect de cercetare în Michigan care a fost în curs de desfăşurare în ultimele două decenii. În acest proiect, pe terenuri agricole cu suprafaţă de un hectar, sunt comparate patru metode de producţie diferite, variind de la convenţional la organic. Tot ceea ce se adaugă sau se elimină din fiecare teren este atent măsurat, inclusiv ploile, îngrăşămintele, protoxidul de azot, apa de la ploaie care ajunge în apele subterane, şi bineînţeles, cultura în sine. Dr. Mercola a intervievat-o recent pe Dr. Elaine Ingham, un expert recunoscut la nivel internaţional cu privire la beneficiile ştiinţei durabile a solului.

Potrivit Dr. Ingham, o componentă cheie a agriculturii de succes constă în a avea organisme ajutătoare în sol, specii benefice de bacterii fungi, protozoare, nematoizi benefici, microartfopode şi râme, toate acestea contribuind la creşterea plantelor în mod sănătos şi normal. Potrivit Dr. Ingham, nu există niciun tip de sol pe Pământ care să nu dispună de elemente nutritive pentru a creşte o plantă. Potrivit acesteia, convingerea unor „specialişti” că solul este deficitar şi are nevoie de fosfor sau de azot, în scopul de a creşte plante, este grav viciată.

Adevărata nutriţie de care plantele au nevoie este, de fapt, derivată din microorganismele din sol. Aceste organisme iau materialele minerale care se regăsesc în sol şi le transformă într-o formă accesibilă pentru hrana plantelor. Fără aceste bioorganisme, plantele nu pot obţine nutrienţii de care au nevoie. Aşadar, ceea ce solul necesită nu sunt aceşti aditivi chimici, ci un echilibru de organisme benefice care se regăsesc deja în sol. Destul de interesant este faptul că aveți posibilitatea de a utiliza o cultură care să stimuleze fermentarea şi producerea de bacterii benefice în acelaşi mod în care se pot stimula probioticele din legumele fermentate.

Dacă doriţi să optimizaţi sănătatea dumneavoastră, pur şi simplu, trebuie să vă întoarceţi la natură şi la alegerea alimentelor sănătoase, iar acest lucru include cumpărarea produselor alimentare de la surse competente de înaltă calitate, durabile. Dr. Mercola, ne încurajează să sprijinim micile ferme familiale din zonele în care trăim.

Preluat de pe financiarul.ro
Accesări: 2860
Print Friendly, PDF & Email

Sustinem