Viaţa, redusă de la consum excesiv la fericire minimalistă

Categoria părinte: Revista presei de mediu Categorie: Arhiva 2010 Publicat: Vineri, 07 Mai 2010 Tipărire Email

Era o zi de weekend în 2008. Memorial Day sau Ziua Eroilor, în traducere. Venise primăvara în Vermont, Statele Unite, şi Joshua Becker şi fiul său de 5 ani s-au trezit cu noaptea în cap. Nu ca să se bucure de primele raze de soare din acea primăvară, ci pentru că programaseră curăţenie generală în garaj. „Eu şi soţia mea hotărâsem să ne petrecem weekend-ul de trei zile făcând curat în toată casa”, povesteşte Joshua. „Până la urmă, asta e ceea ce fac familiile, nu? Iar noi nu suntem prea diferiţi de familia tipică”.

În acea sâmbătă, de la răsăritul soarelui, Joshua şi fiul său au început curăţenia generală în garaj. Odată cu ei, vecinii au ieşit să planteze flori în grădină şi să tundă peluza.

După patru ore, nici unii, nici alţii nu terminaseră treaba. Au luat cu toţii o pauză, în care Joshua s-a plâns de cât mai avea de lucru. Vecina, observându-i frustrarea, a remarcat ironic: „Ah, bucuriile vieţii de proprietar”, iar Joshua a răspuns că i se pare că pe măsura ce acumulează mai multe obiecte, acestea ajung să îl deţină.

Iar replica vecinei a căzut ca un trăsnet ce avea să îi schimbe cursul vieţii pentru totdeauna. „Din cauza asta fiica mea a devenit minimalistă”.

„N-aveţi decât să mă credeţi ignorant, dar până atunci nu auzisem cuvântul minimalist niciodată. De cum l-am auzit m-am dus la dicţionar şi după ce am aflat ce înseamnă mi-am dat seama că asta îmi dorisem să fac toată viaţa”. Apoi i-a arătat soţiei sale şi ea a spus acelaşi lucru. Şi din acea primăvară a început aventura minimalistă a familiei Becker.
Joshua se descrie ca fiind un bărbat tipic american. Dar de fapt nu e chiar aşa de tipic.

„Îmi aduc aminte că primele zile ca minimalist au fost foarte incitante. Pur şi simplu m-am aruncat într-un nou stil de viaţă şi am renunţat la cât mai multe lucruri din casă. A fost ca o eliberare. Au fost câteva zile în care mă trezeam cu noaptea în cap ca să sortez lucrurile dintr-o cameră. Trăiam cu senzaţia că ni s-a permis să trăim viaţa aşa cum inimile noastre visaseră dintotdeauna, faţă de viaţa pe care cultura noastră ne-o impusese”.

Să nu credeţi că a renunţat la toate lucrurile din casă în câteva zile. Nu. Doar le-a triat şi a renunţat obiectele şi decoraţiunile inutile, pe care le-a vândut sau le-a donat. Acesta a fost primul pas către minimalism.

Şi fiindcă în sânul familiei sale nu era prea clar cum exact este un minimalist şi ce trebuie el să facă, Joshua şi-a înfiinţat un blog unde a descris pas cu pas experienţele prin care el şi familia au trecut. În câteva luni din ce în ce mai mulţi oameni au început să le urmărească aventura şi site-ul a devenit un nucleu pentru alţii care gândeau şi simţeau la fel.

Până şi rudele, iniţial sceptice, au adoptat cel puţin câteva principii minimaliste. „Nu cred că ar admite vreuna dintre ele că a devenit oficial minimalistă dar sigur se află pe acest drum”.

Multor oameni le este teamă de cuvântul minimalism. Se gândesc cel mai probabil la pereţi goi, la lipsa maşinii, la tricouri făcute în casă şi la nicio jucărie pentru copii, spune Joshua. „Dar minimalismul nu înseamnă asta. Ai nevoie de un tip de minimalism raţional, care să ţi se potrivească. Pentru fiecare, experienţa minimalismului va fi diferită pentru că viaţa în sine este diferită. Principiile sunt flexibile şi ar trebui adaptate valorilor fiecăruia”.

Noul stil de viaţă al familiei Becker a presupus nu numai renunţarea la obiectele inutile, ci şi un nou mod de a gestiona banii. „A trebuit să ne concentrăm mai puţin pe acumulare de bunuri – acesta este un lucru greu şi nu se poate realiza peste noapte. Încă ne gândim, eu şi soţia mea, cum să facem asta bine, ţinând cont de faptul că avem doi copii mici. E mult mai uşor să nu-ţi mai iei ţie lucruri, dar e mai greu să nu le mai iei copiilor”.

Din aceste două schimbări a rezultat o a treia: mai mult timp petrecut cu familia. Joshua Becker spune că renunţând la multele obiecte inutile din casă a ajuns să îşi dedice timpul celor dragi, pentru că nu mai era mereu ocupat cu întreţinerea sau folosirea acelor obiecte. Odată cu mai mult timp liber a apărut şi interesul pentru sport şi pentru o viaţă sănătoasă. S-a atrenat pentru a participa la primul maraton. Iar familia a început să mănânce mult mai sănătos.

„Ultimii doi ani, în care am trăit ca minimalist au fost ca un maraton. Deşi am decis să devenim minimalişti, cultura din jurul nostru nu s-a schimbat. Mantra culturală a secolului XXI de a produce, a colecta, a consuma, continuă să fie un stil de viaţă generalizat. Şi, deşi niciodată nu m-aş întoarce la acest stil de viaţă, există zile în care am nevoie de un plus de autodisciplină. Te ajută foarte mult, mai ales, când, după o anumită perioadă de timp, te uiţi înapoi şi îţi dai seama că ceea ce spun reclamele sunt numai minciuni. Să alegi să trăieşti cu mai puţin este de fapt o eliberare şi e mai bine decât să trăieşti cu mai mult. Iar faptul că viaţa ţi se îmbunătăţeşte semnificativ este un element care te ajută”, Joshua Becker, minimalist

Avantajele de a fi minimalist
Mai mult timp liber
Mai mulţi bani pentru că sunt cheltuiţi mai puţini
Mai multă libertate
Mai puţin stres
Identificarea valorilor importante

Joshua Becker a identificat 27 de avantaje ale vieţii de minimalist pe care le puteţi citi pe blogul acestuia. El vorbeşte şi despre dezavantaje, cel mai deranjant fiind că trebuie să fii mereu atent cum le vorbeşti celor prinşi în cultura consumerismului şi că e nevoie să ai multă răbdare cu ei.

„Este foarte stimulant şi, în acelaşi timp, o experienţă modestă să primeşti mailuri de la oameni din jurul lumii care îţi mulţumesc că le-ai schimbat viaţa. Cred că fiecare caută un scop mai mare decât sine. Mi-ar plăcea să ştiu că am făcut o diferenţă în viaţa cuiva”, Joshua Becker, minimalist

Mai puţin consum înseamnă deci mai puţine resurse consumate, deci mai puţine pagube, crede americanul. Iar asta ajută nu numai bugetul familiei, ci şi mediul. Renunţând la excesele de tot felul (de la cele culinare la cele care ţin de decorarea casei), familia Becker a descoperit că să îţi doreşti mai puţin, înseamnă de fapt să ai mai mult.

„Avem de fapt nevoie de mult mai puţine lucruri decât am crede. Cred că excesele pe care le facem în viaţă ne ucid sufletele. Prea multe haine, prea multe jucării, prea multe canale tv, prea multe maşini. Prea multă mobilă, prea multă tehnologie, prea multă mâncare nesănătoasă, prea multe datorii. Minimalismul înseamnă de fapt să descoperi excesele din viaţă şi să renunţi la ele. Înseamnă ca intenţionat să promovezi lucruri pe care le valorifici şi să renunţi la orice te distrage de la ele”.

Aşa crede el, lume ar arăta complet diferit. Ar fi mai puţină foamete, sărăcie, poluare, gelozie. Ar fi mai multă fericire, pace şi mulţumire în lume.

Joshua nu ar reveni la stilul de viaţă pe care îl ducea înainte de acea zi de primăvară din 2008. „Acum sunt mai fericit. Este ca şi cum am primit permisiunea să începem să trăim viaţa pe care am vrut întotdeauna să o trăim”.

El consideră că a pierdut prea multţi ani din viaţă concentrându-se pe lucrurile neimportante şi regretă că a descoperit minimalismul când deja trecuse de 30 de ani.

„Veţi fi surprinşi de directa legătură dintre lipsa de timp şi bunurile acumulate. Cu cât deţii mai multe lucruri, cu atât ele îţi deţin timpul. Oamenii habar nu au cât de mult timp irosesc pe lucruri: muncesc să câştige bani, caută anumite bunuri pe care să le cumpere, fac cumpărături, apoi întreţin obiectele pe care le au, le repară, le depozitează, le folosesc etc. Astfel, oamenii păşesc într-un cerc vicios al consumului. Dar de fapt ei au timp, au avut dintotdeauna, numai că nu îşi dau seama”.

„Alege ca tu să dispui de timp, nu timpul de tine. Nu-l pierde prin acumularea de mai multe bunuri, ci foloseşte-l într-un mod util pentru tine. Închide televizorul, calculatorul, telefonul mobil şi ieşi la o plimbare cu persoana iubită. Vei înţelege la ce mă refer”

Preluat de pe evz.ro 

Accesări: 6709
Print Friendly, PDF & Email

Sustinem