Frați în Carpați - Post scriptum

Categoria părinte: Proiecte Categorie: Frati in Carpati Publicat: Marți, 25 Decembrie 2018 Tipărire Email

 

Între Vaser și Dunăre am pierdut trei unghii la piciore, dar au crescut la loc, am pierdut unsprezece kilograme, dar se pun la loc (din păcate). Între Vaser și Dunăre am câștigat un zâmbet continuu, care câteodată era doar în interior, dar era acolo, am câștigat întâlniri cu oameni minunați, cu peisaje incredibile, am câștigat întrecerea mea cu mine.
 
Nimic din toate astea nu ar fi fost posibil fără sprijinul total al soției mele Alexandra, care nu numai că a fost mamă și tată pentru fetele noastre timp de două luni cât eu am umblat pe coclauri, a fost sprijinul meu în tot anul premergător acestei ture, an cu multe ore de pregătire fizică. Sunt un mare norocos că te-am întâlnit, Alexandra. Mulțumesc.
 
În lunile astea de mers mi-am dat seama că a fi mamă e cea mai grea treabă de pe lume. Îi mulțumesc soacrei mele Mariana Ghiță, care este o a doua mamă pentru fiicele noastre, îi mulțumesc mamei mele, Lucia pentru că m-a învățat să fiu liber. Îi mulțumesc Luminiței care a crescut-o de una singură pe superba mea nepoata, Iulia. Fie că vă numiți Ioana, Roxana, Cristina, Mihaela, Mirabela, Corina, Irina sau Anca, vă mulțumesc. Sunt umil în fața eforturilor voastre și am atâtea de învățat.
 
 Le mulțumesc prietenilor din Azimut cu care m-am însoțit în această călătorie: Alexandru Stan, Iulian Stana, Ioana Lambrinoc, Cornel Micu, Laurențiu Păun, Radu Băloiu, Gabor Andraș. Îi mulțumesc profesorului Laurențiu Lambrinoc de la care am învățat, poate cel mai mult, cum se abordează muntele. Le mulțumesc celor care nu au putut să bată cărările cu mine, dar care m-au ajutat cu logistica: Irinel Lungeanu, Adrian Dincă, Florin Nicula, Dr. Cristina Manea.
 
Această călătorie nu a avut nici un sponsor, a fost sprijinită financiar și logistic doar de mine și de prietenii mei. Dacă am uitat pe cineva, cu scuzele de rigoare, vă mulțumesc.
 
Sunt oameni pe care nu îi cunosc, dar care m-au influențat fără să vrea.
 
Mulțumesc Mihai Barbu că ai avut curajul să pleci acum 10 ani din Petrila la Ulaanbaatar și te-ai și întors de acolo singur pe o motocicletă. Blogul pe care a scris povestea lui nu mai e deschis, dar îi mai puteți găși cartea "Vând kilometri".
 
Mulțumesc lui Vlad Voiculescu și Melaniei Medeleanu. Tot ce atingeți se transformă în ceva Magic. Sper să atingeți din ce în ce mai multe lucruri și oameni.
 
Mulțumesc lui Ioan Stoenica pentru plăcerea cu care povestește despre munții noștrii în emisiunea "Pe poteci spre inima ta!".
 
Dintre cele câteva sute de turiști montani cu care m-am intersectat în această vară cam 50% erau cehi și 30% erau polonezi. Le mulțumesc tinerilor din aceste țări că ne țin deschise potecile. Dragi români, va rog să ieșiți mai des din zona voastră de confort, din zona grătarelor și a berii de la baza muntelui. Sunt atâtea lucruri frumoase de văzut în Carpații noștri. Luați-va copiii, puneți-va bocanci în picioare, un rucsac în spinare cu ceva de mâncare și un pic de apă și pășiți pe cărările munților. Ieșiți din furnicarul marilor orașe și bucurați-va de natura încă sălbatică pe care o aveți atât de aproape. Dacă am reușit eu, un orașean de 40 de ani cu burtică să parcurg o mie de kilometri de munte, reușește oricine.
 
Pe cât de mult m-au bucurat munții noștri, pe atât de tare m-au întristat orășelele și satele prin care am trecut. De la Borșa la Orșova această țară este dărăpănată și părăsită. Satele de munte vor dispărea într-o generație. Când nu sunt cu animalele, sau la cosit de fân, bătrânii care au rămas stau pe prispă și se uită în zare după voi, copiii lor, va păzesc casele ridicate din munca lor și a voastră, muncă grea. În casele astea nu locuiește nimeni decât,poate, de sărbători, voi sunteți argați în alte țări, copiii voștri poate nu mai știu grăi în limba bunicilor.
 
De ce arată România așa? Vinovați suntem noi, cei între 35 și 65 de ani, noi lăsăm copiilor noștri un stat care în 30 de ani de democrație originală arată că după un război. Cu cât avem mai multă școală, cu atât suntem mai vinovați. Ce nu au reușit tătarii, otomanii, habsburgii, bolșevicii, au reușit conducătorii noștri democrați.
 
Pentru cei care încă sunteți aici, plătiți în fiecare luna prin contribuții sociale și TVA jumătate din venitul vostru din salariu. Nu va interesează ce se întâmplă cu jumătate din banii munciți de voi, bani pe care îi ia statul și îi folosește pentru jaf?
 
Pentru cei plecați, veniți să scuturăm împreună întunericul din țara noastră. Politicienii noștri actuali se bucură că cei care gândesc nu mai sunt aici.
 
Cetățeni români, fie că sunteți etnici români, unguri, secui, ceangăi, ucraineni, țigani, germani, ruși lipoveni ridicați-vă capul din carierele voastre și cereți socoteală pentru banii voștri, pentru copiii voștri.
 
În ceea ce mă privește, sper să trăiesc destul timp încât să ajung să îmi văd fetele crescând libere pe munții noștri, aici, Acasă, și poate nepoții mei vor prinde un bicentenar mai luminos.
Pentru că merităm.
 
Horia Tomescu
 
Crăciun 2018

 

Astea sunt poze cu mine în prima și în ultima zi de mers. Cam asta a fost mia mea de kilometri, pe jos, prin Carpații românești.
 
 
Accesări: 358
Print Friendly, PDF & Email

Sustinem