Focuri vii

Publicat: Vineri, 09 Mai 2014 Tipărire Email
Share
Strofă: Am Dm / G C Em
Refren: Dm G C Am / Dm E Am
 
1. Pe-un covor de frunze în codrii bătrâni
Unde doina plânge după-ai ei stăpâni
Un gorun se stinge trist şi obosit
Un izvor îl plânge, codrul l-a iubit
 
R: Şi iar în liniştea ce ne-nconjoară
Se aprind pe creste focuri vii
Şi saltă dacii-n şei ca-ntâia oară
Gonind sălbatici spre a lor câmpii
 
2. Vântul lin adie şi mă-ncearcă-un gând
Dragostea de codri şi de-al meu pământ
Dacii-n mine-nvie, ies din pieptul meu
Căci pe-a lor moşie vor trăi mereu
 
3. Vino tu străbune, rupe lanţul greu
Cântă iar izvoare pe pământul meu
Codrii toţi învie, iar gorunii cresc
Pe pământu-mi liber din izvor ceresc
Accesări: 1213
 

proalpin.ro