Padure nebuna

Publicat: Miercuri, 28 Octombrie 2009 Tipărire Email
Share

mi
O vară întreagă m-a ținut pădurea
Sol
Cu fața în iarbă și gândul aiurea
mi
Iar acum în toamnă la plecare
Sol                 Re                     mi
Se tânguie că mă rup din inima ei și o doare.
Sol
R: Pădure, pădure nebună

mi
În fiecare noapte cu lună
Sol
Voi rătăci fără țintă agale
mi            Sol         Re                   mi
Ca o frunză mânată de vânt pe potecile tale.

În fiecare noapte de iarnă
Umbra mea albă va veni să se-aștearnă
Ca o ursoaică cu puii uciți
La umbra stejarilor trădați de frunziș.

Voi veni în fiecare dimineață
Uneori ca o umbră alteori ca o ceață
Ori ca o negură, ori ca o brumă
Voi veni, voi veni, nu te mai tângui pădure nebună.

Accesări: 4636
 

proalpin.ro