Afin, Afină

Publicat: Vineri, 25 Iunie 2010 Tipărire Email
Share

  BOT. Afinul are numele științific Vaccinium myrtillus L.. Popular i se mai spune afin de munte, afin negru, afene, asine, coacăz, merișor de munte, pomușoară.

Este un arbust mic, cu multe ramuri, cu tulpina de culoare verde, lungă de circa 30-60 cm, cu ramuri anguloase. Frunzele sale sunt scurt-pețiolate, mici, ovale, denticulate (crestate pe margine), verzi pe ambele fețe. Florile sunt verzui roșietice, albe sau rozé cu petalele unite sub formă de clopoțel, dispuse câte 1-2 la axila (subțioara) frunzelor. Înflorește în lunile mai-iunie.

Crește în regiunile alpine pînă la altitudinea de 2000-2500 m, mai ales pe versanții umbriți și umezi, prin păduri de conifere, pajiști montane, pe stîncării și pe soluri silicoase.

Frunzele, împreună cu ramurile, se culeg în perioada mai-septembrie, după care se usucă la umbră, în locuri bine aerisite. Fructele se culeg în perioada de maturitate (când sunt bine coapte) în lunile iulie - septembrie, consumându-se fie uscate fie proaspete. Pentru recoltarea lor se folosește un „pieptene” metalic.

Frunzele conțin: tanin, arbutină, hidrochinonă, mirtilină, neomirtilină.

Fructele conțin: tanin, pectine, mirtilină, zaharuri, provitamina A, vitamina C, acizi organici (citric, malic, oxalic, succinic, lactic).

Frunzele și fructele de afin au proprietăți astringente datorită taninului. Au activitate antibiotică, modificând favorabil flora patogenă intestinală, și antidiareică.

Se recomandă în diabet (scade zahărul din sânge), gută, enterocolită (colită de fermentație sau de putrefacție), parazitoze intestinale, infecții urinare, uremie, ca antiseptic minor (este bacteriostatic) și diuretic precum și în reumatism, afecțiunile dermatologice, tulburările circulatorii periferice, uretrite, somatite, eczeme, ulcerații cronice sângerânde.

Se pot folosi următoarele preparate:infuzie din frunze, decoct din frunze ,suc de fructe, decoct de fructe.

Accesări: 9896
 

proalpin.ro