Forfecuța (Loxia curvirostra)

Publicat: Marți, 04 Iunie 2013 Tipărire Email
Share

 

Forfecuța face parte din ordinul Passeriformes, familia Fringillidae. Este o pasăre sedentară care populează regiunile împădurite din Europa, centrul și nordul Asiei, ajungând și în nordul Africii. La noi în țară apare în pădurile de conifere din Munții Carpați. Deseori migrează de la nord în cârduri mari spre colinele de la șes, făcând popasuri scurte în grădini și parcuri cu diferiți arbori, dar mai ales în care apar foarte multe conifere.
Caracteristic acestei specii este conformația curioasă a ciocului. Acesta este gros, puternic și turtit lateral, având ambele părți alungite în vârfuri lungi, ușor curbate, în formă de cârlig, când la dreapta, când la stânga. Ciocul îi permite să zdrobească semințele foarte dure, părțile tari fiind îndepărtate cu limba, iar miezul înghițit.
Pasărea are lungimea corpului de 15-17 cm, deschiderea aripilor de 28 cm și greutatea de aproximativ 40 g. Între femelă și mascul apare un dimorfism sexual foarte pronunțat. Femela are penajul predominant gri-maroniu, penele aripilor și cozii sunt negre cu dungi maronii, iar în zona pieptului are o tentă galbenă-verzuie. Masculul are penajul roșu-cărămiziu, coada și aripile sunt negre cu pete maronii, sau maro-închis. Capul este mic, ochii rotunzi cu irisul de culoare neagră, coada scurtă, picioarele sunt mici dar puternice, cu gheare ascuțite și curbate care facilitează prinderea de ramurile copacilor.
Forfecuțele sunt păsări nomade, ele apar într-o regiune, unde este posibil să clocească și apoi dispar din acel loc pentru totdeauna, pentru a se stabili în alte zone. De regulă sunt păsări foarte sociabile, care nu-și părăsesc grupul nici măcar atunci când clocesc. Hrana lor constă în special din semințe de conifere, mai rar fiind completată cu insecte (păianjeni, afide, omizi), fructe de pădure, boboci de flori, frunzulițe fragede. Își petrec timpul exclusiv în copaci și nu coboară pe sol decât foarte rar în scopul de a bea apă sau pentru a recupera un con de brad preferat care a căzut. Au un zbor drept și puternic, iar cântecul lor este variat, conține triluri sau scurte apeluri de zbor, care se aseamănă cu un scârțâit.
În perioada clocitului femela își face cuibul pe ramura unui copac bine ales, din crenguțe, mușchi, bucățele de scoarță, licheni și alte materiale care sunt culese tot de pe arbori și nu de la nivelul solului. Depune un număr de trei sau patru ouă verzui-albăstrui cu pete maronii, care sunt clocite timp de 14 zile. După eclozarea ouălor apar puii care sunt ocrotiți și hrăniți cu semințe de conifere atât de femelă cât și de mascul. După o perioadă de 1-2 luni puii au deja corpul acoperit cu pene, reușesc să zboare și devin independenți. Masculii tineri au la început penajul verde-gălbui, apoi acesta se schimbă treptat în galben-roșiatic. Femelele tinere au un colorit gri-verzui spre maroniu, pe aripi și coadă au dungi negre.
Aceste păsări pot fi crescute și în captivitate, în colivii mari de 1,2 m sau în voliere. Important este să li se asigure o alimentație care să conțină semințe de conifere alături de alte semințe pentru frigilide. Nu trebuie să lipsească osul de sepie și eventual hrana lor poate fi completată cu săruri minerale. Trebuie ținute în locuri răcoroase, deoarece aceste păsări suportă foare greu căldura mare.
Accesări: 1721
 

proalpin.ro