Mierea de albine

Publicat: Duminică, 18 Aprilie 2010 Tipărire Email
Share

Ce este de mierea ?

Mierea (din latină melem; în greacă μελιττα înseamnă "albină") este un produs apicol obţinut prin transformarea şi prelucrarea nectarului sau manei de către albine  şi depozitat în celulele fagurilor pentru a constitui hrana populaţiei din stup.

Nectarul, în sine, este compus în principal din zaharoza si apa. Albinele adauga enzime care creeaza compusi chimici suplimentari, transformand zaharoza în fructoza si glucoza, apoi evaporand apa, astfel încât produsul rezultat este foarte rezistent in timp.

Obţinerea mierii este scopul principal al apiculturii din prezent şi din trecut. Conform statisticilor, producţia anuală mondială de miere în 2005 a fost de de 1,4 milioane de tone. China, Argentina, Turcia si Statele Unite sunt cei mai mari producatori mondiali de miere, conform FAO. In Europa, cel mai mare producator de miere este Turcia(locul 3 mondial), urmata de Ucraina (locul 5 mondial).

Ce contine mierea ?

Mierea contine, in mare, 80% zaharuri naturale, cea mai mare parte fructoza si glucoza (datorita nivelului ridicat de fructoza, mierea e mai dulce decat zaharul), 18% apa (cu cat continutul de apa este mai mic, cu atat mierea are calitatea mai buna), 2% minerale, vitamine, polen si proteine.

Vitaminele prezente în miere sunt B1(tiamina), B3(niacina), B2(riboflavina), B5(acid pantotenic), B6(piridoxina), B9, C,  impreuna cu diferiti aminoacizi si acizi.

Minerale care se gasesc in miere includ diferite cantitati de calciu, cupru, fier, magneziu, mangan, fosfor, potasiu, sodiu si zinc.

De asemenea, mierea mai are cateva proprietati nutritrive foarte importante: contine antioxidanti, nu contine grasimi, colesterol si nici sodiu.

O suta de grame de miere au un continut calori de 304 Kcal.  Mierea are, insa, un Indice Glicemic sanatos,  zaharurile sale putand fi absorbite gradual. Se stie ca alimentele cu un indice glicemic ridicat trebuie evitate, pentru ca au ca efect cresterea nivelului de insulina din sange, pancreasul fiind stimulat sa metabolizeze cantitatea mare de glucoza din sange.

Proprietatile mierii?

Mierea are o densitate de aproximatic 1.36 kilograme la litru (cu 36% mai densa decat apa).

Mierea contine minerale si vitamine care ajuta metabolizarea colesterolului si acizilor grasi din organe si tesuturi, prevenind astfel obezitatea.

Mierea are un caracter higroscopic, ceea ce înseamnă atunci când este expusa la aer, absoarbe umezeala în mod natural din aer. În tratarea ranilor deschise, mierea este utilă, favorizand cicatrizarea prin menţinerea pielii umede si stimularea dezvoltarii ţesuturilor noi.

De asemenea, permite îndepărtarea uşoară a pansamentelor, prevenind lipirea acestora de piele. Proprietăţile higroscopice ale mierii o fac, de asemenea, un ingredient ideal într-o mulţime de produse cosmetice, deoarece ajută la menţinerea pielii hidratate si proaspate, prevenind uscarea. Astfel, unii oameni denumesc mierea naturală "umectant" pentru ca atrage şi reţine umiditatea.

Atunci când este utilizata la nivelul pielii şi in tratamente de par, mierea capteaza umiditatea, lasand pielea moale si supla, iar părul lucios şi sănătos.

Cercetătorii au început să documenteze proprietăţile de vindecare ale mierii în prima parte a secolului 20. Aceasta a încetat odată cu dezvoltarea antibioticelor, dar recenta dezvoltare a rezistenţei la antibiotice a dus la o renaştere a interesului pentru proprietăţile de vindecare ale mierii.

Agent antimicrobian eficace, mierea previne cresterea anumitor bacterii. Aceasta conţine o enzimă care produce peroxid de hidrogen, care este considerat a fi motivul principal pentru activitatea antimicrobiană a mierii. Ca atare, mierea este un tratament util pentru răni şi arsuri. Taieturile, excoriaţiile şi arsurile pot fi acoperite cu miere pentru a preveni patrunderea bacteriilor şi pentru a incuraja vindecarea rănilor.

Mierea poate ajuta la tratarea acneei minore prin atacarea bacteriilor care provoacă apariţia focarelor, hidratatand totodata pielea. Tipurile de miere diferă foarte mult în privinta eficacitatatii lor antimicrobiene. Mierea care provine de planta Manuka, din Noua Zeelandă, are cele mai mari proprietăţi antimicrobiene.

Mierea are proprietăţi naturale antioxidante, putand distruge biologic  agenţii chimici chimici legati de multe boli, precum cancerul. Studiile au aratat, de asemenea, că mierea de culoare inchisa, cum ar fi cea de Hrişcă, pare să aibă mai mulţi antioxidanţi decât soiurile de culoare deschisa. Antioxidanţii din miere ajuta nu numai la eliminarea radicalilor liberi din organism, ei sunt, de asemenea, parte din sumplimentele nutritive pentru dezvoltarea ţesuturilor noi. 

Aceste proprietăţi preţioase ale mierii ajuta la protejarea pielii de soare, incurajand la refacerea si intinerirea ei.  Ca urmare, exista un număr tot mai mare  de produse pentu ingrijirea pielii care folosesc mierea, cum ar fi produsele de protecţie solară şi produsele de curăţare faciala pentru tratarea pielii deteriorate sau uscate.

Mierea este si un aliment minune, ea nu are data de expirare. Ca dovada, arheologii au gasit borcane de miere în mormintele egiptene, vechi de peste 2000 ani, în conservare perfecta. Multi oameni considera surprinzator ca bacteriile nu se pot dezvolta în miere, deoarece acestea iubesc zaharul. Compozitia chimica cu un continut scazut de apa si nivelul relativ ridicat de acid din miere, insa, creeaza un pH scazut (3.2-4.5), neprielnic dezvoltarii bacteriilor sau altor micro-organisme.

Mierea in Istorie

Se crede ca istoria mierii începe în urma cu cca 10 - 20 milioane de ani în urma, iar practica de a produce miere, adica apicultura, dateaza de la cel putin 700 î.Hr. Mierea de albine a fost prima substanţă dulce folosită de om, fiind preţuită în special de preoţi în cadrul diverselor ritualuri. Există suficiente mărturii că în civilizaţiile antice mierea era folosită, printre altele, la prepararea unei băuturi alcoolice la care se adăuga polen şi levuri din faguri, însă, cele mai vechi documente referitoare la miere sunt două fragmente scrise în limba sumeriană.

În antichitate, Egiptenii ofereau ca sacrificiu miere zeilor apelor, legiunile romane ungeau cu miere ranile, ca un remediu natural pentru a ajuta vindecarea, iar seniorii medievali pastrau mierea pentru uz privat. Babilonenii şi diferitele civilizaţii străvechi din India şi China, utilizau mierea atât ca medicament cât şi la ritualuri şi ceremonii. Trupul lui Alexandru cel Mare a fost pastrat si îmbalsamat cu miere.

In Hinduism, mierea (Madhu) este unul dintre cele cinci elixiruri ale nemiririi (Panchamrita). In templele hinduse, mierea este oferita zeitatilor ritualic (Madhu abhisheka). Vedele si ale scrieri vechi pomenesc, de asemenea, mierea ca pe un bun medicament si ca pe o mancare sanatoasa.

In Islam exista o intreaga Surah, in Coran, numita al-Nahl (Mierea de albine). Profetul Mahomed recomanda puternic mierea pentru scopuri terapeutice.

Cum mierea era scumpa si nu toti îsi puteau permite, utilizarea acesteia în bucatarie era rezervata numai pentru cei bogati. Miturile si legendele antice sau medievale din întreaga lume, care pomenesc despre bauturi alcoolice, contin referiri la mied, care este cunoscut ca cea mai veche bautura fermentata, preparata cu miere. Istoria biblica contine, de asemenea, fapte despre miere, legate de beneficiile si bunatatea ei. Tara fagaduita, Canaan, este tara laptelui si a mierii. În Vechiul Testament găsim scris "miere" de peste 60 ori.

În Grecia antică s-a scris mult despre producerea de miere. Hipocrate recomanda mierea pentru vindecarea unor afecţiuni (gastro-intestinale, renale, respiratorii) şi pentru tratamentul plăgilor. Dioscoride, autorul unei cărţi în cinci volume, „De Materia Medica”, trata plăgile fistulizate folosind mierea în aplicaţii locale. Pliniu indica mierea în asociere cu untură de peşte la tratarea rănilor infectate.

Când zaharul rafinat, fabricat din trestie de zahar a aparut de-a lungul vremii, fiind o forma relativ ieftina de îndulcire, a început sa înlocuiasca mierea pentru utilizarea culinara. Beneficiile aduse de miere au devenit, astfel, de apanajul mediciniei, sau al produselor gourmet.

Astazi, cuvântul miere a trecut dincolo de asocierea sa cu beneficiile sale ca un produs alimentar si s-a strecurat adânc în multe culturi si limbi. Gândindu-ne la cuvintele cu albine si miere, observam ca, ori de câte ori acestea sunt mentionate, avem de a face cu ceva bun si pozitiv: "dulce ca mierea", "harnic ca o albina", "cel mai greu de înteles sunt trei lucruri: mintea unei femei, munca albinelor si fluxurile
si refluxurile marine", "o albina este mai buna decât o mâna de muste", "luna de miere".

Tipuri de miere

Pentru clasificarea mierii exista mai multe citerii: dupa provenienţă, după speciile de plante din care este obtinuta, după modul de obţinere, dupa culoare, consistenta sau aroma. Principalele diferente apar, insa, in functie de plantele din care miere este obtinuta. La noi sunt disponibile relativ putine tipuri:

Mierea de tei are o aroma foarte placuta si puternica, fiind recunoscuta drept calmant psihic, somnifer, anafrodiziac.

Mierea de floarea-soarelui este cumva la polul opus fata de cea de tei. Are proprietati tonice psihice si tonice generale, este afrodiziaca si stimuleaza imunitatea.

Mierea de salcam se pastreaza lichida in mod natural, fiind foarte bogata in fructoza. Are, ca si cea de tei, proprietati calmante psihice. Mai este recomandata drept calmant gastric, stimulent pentru activitatea cardiaca.

Mierea de brad si de alte conifere este foarte rara, randamentul de culegere al albinelor fiind mic. Are proprietati exceptionale asupra plamanilor si sistemului respirator, beneficiind de proprietati antiinfectioase, expectorante, antitusive si, atunci cand este consumata cu tot cu fagure, bronhodilatatoare.

Mierea de zmeura face parte dintre asa-numitele soiuri de padure. Are o culoare albicioasa, specifica, dupa care poate fi recunoscuta. Regleaza activitatea ovarelor, este reintineritoare, previne aparitia unor afectiuni ca osteoporoza, sclerodermia.

Mierea de menta este culeasa de albine din culturile de menta intinse pe zeci de hectare. Se foloseste ca antitusiv, bronhodilatator, calmant gastric, analgezic, antispastic. Usureaza digestia si combate balonarea.

Mierea de mac are un efect somnifer, antispastic si anafrodiziac puternic. Are adesea o nuanta mai inchisa, din cauza ca are in compozitie si mici granule de polen de mac, care este negru la culoare.

Mierea poliflora are proprietati foarte diferite, in functie de regiunea din care este recoltata. De exemplu, mierea de la campie are o actiune antiseptica si sedativa mai puternica, spre deosebire de mierea poliflora din regiunile muntoase inalte, la care efectul antiinfectios se adreseaza in special aparatului respirator, iar efectul sedativ este inlocuit cu unul tonic nervos. In general, mierea poliflora este considerata cel mai complex tip de miere ca actiune terapeutica, ea ingloband nectarul de la cateva zeci, daca nu sute, de specii de plante medicinale si imprumutand ceva din proprietatile terapeutice ale fiecareia dintre ele.

Accesări: 14902
 

proalpin.ro