Podbalul (Tussilago farfara)

Publicat: Luni, 26 Octombrie 2009 Tipărire Email
Share

Când iarba încă  îşi doarme somnul roditor, când iarna încă  domneşte prin munţii înalţi, o pată galbenă, pufoasă se întrezăreşte la marginea drumurilor. Podbalul este cea mai curajoasă dintre plante, înflorind prima , primăvara devreme. Românii îi spun şi bruscăniş, brustan, brustur-alb, brustur-de-râu, cenuşoară, gălbinele, guşa-găinii, limba-vecinei, lapoşel, păpălunga, podbeal, rotungioare.  Numele ştiinţific - tussilago,  vine de la darul plantei de a opri tusea.

Podbalul aparţine familiei Asteraceae, fiind înrudită cu plante precum Artemisia absinthium(pelin), Chrysanthemum indicum(crizantemă, tufănică), Chrysanthemum leucanthemum(margaretă), Cynara scolymus(anghinară), Dahlia variabilis(dalie, gherghină), Helianthus annuus(floarea soarelui), Leontopodium alpinum(floare de colţ, albumiţă), Matricaria chamomilla(muşeţel)Taraxacum officinale(păpădie), Telekia speciosa(lăptucul oii).

Este o plantă perenă, cu rizom cilindric, cărnos, acoperit cu solzi. Din rizom se dezvolta mai intâi câteva tulpine florale, iar mai târziu frunzele. Acestea sunt rotund cordiforme, de două ori dinţate pe margini, cu dinţi mucronaţi, alb tormentoase pe faţa inferioară, lungi de 12-20 cm. Tulpinile florifere, lungi de 3-15 cm in timpul înfloririi, sunt acoperite de numeroase frunzuliţe scuamiforme, roşietice ce prezinzintă o suprafaţă lînos tormentata.

Fiecare tulpină poartă in vârf un capitul cu un involucru format din bractee dispuse pe 1-2 rânduri. Florile marginale, in număr de până la 300, sunt ligulateş cele feminine sunt dispuse in mai multe rânduri, iar cele centrale masculine sunt tubuloase. Diametrul inflorescenţei este de circa 2,5 cm. Fructele sunt achene cilindrice, care poartă în vârf un papus de peri pluriseriaţi, formând o suprafaţa globuloasă. La maturitatea fructelor tulpina se alingeşte ajungând până la 30 cm. Se înmulţeşte prin seminţe si rizom. Planta înfloreşte in lunile februarie - aprilie. Este răspândită in aproape toată emisfera boreală. La noi creşte prin locuri argiloase, de preferinţă pe coaste sau maluri, unde formează covoare întinse.

Podbalul este considerat plantă medicinală încă din cele mai vechi timpuri fiind folosit în tratarea unor afecţiuni ale plămânilor. Datorită proprietăţilor expectorante şi antiinflamatorii, o putem folosi cu mare succes la bronşită, laringită, faringită, astm bronşic şi pleurezie, ba chiar la tuberculoza pulmonară incipientă. Cei cu tuse rebelă si raguşeală chinuitoare ar trebui să bea de mai multe ori pe zi ceai fierbinte de podbal amestecat cu miere. Mai târziu, în luna mai, când apar şi frunzele, pot fi utilizate, datorită conţinutului lor bogat în vitamina C, ca verdeaţă pentru supă si salata de primăvară. Întrucât frunzele conţin mai multe substanţe active decât florile, sunt culese şi pentru a se putea folosi un amestec de flori si frunze la prepararea ceaiului.

Siropul pe care ni-l putem fabrica din frunze de podbal se dovedeşte foarte bun in bronşite si alte afecţiuni pulmonare. Într-o oală de lut sau un borcan de murături se introduc alternativ un strat de frunze si un strat de zahăr nerafinat, se lasă să se aşeze şi se umple până ce nu mai e loc în vas. Apoi se leagă cu 2-3 straturi de celofan si se pune la loc ferit. Căldura constantă favorizează procesul de fermentaţie. După 8 săptămâni se dezgroapa iarăşi oala sau borcanul, iar siropul de podbal astfel obţinut se lasă sa dea în colocot.  Acest sirop poate fi mijlocul nostru de apărare cel mai bun în timpul iernii şi al epidemiilor de gripă. Se ia cu linguriţa. În astm, în afecţiunile permanente ale bronhiilor şi ale fumătorilor sunt de mare folos, primăvara, 2-3 linguriţ de suc de podbal proaspăt stors turnate intr-o cană cu supă  sau cu lapte cald. Pentru combaterea flebitelor se poate prepara o masa alifioasa din frunze proaspete zdrobite şi smântână proaspată, care se aplica pe porţiunile inflamate şi se leagă uşor cu o bucată de cârpă.

 

 

Accesări: 7163
 

proalpin.ro