Garofița Pietrei Craiului

Publicat: Marți, 17 Noiembrie 2009 Tipărire Email
Share

...micuţa Dianthus callizonus, ce-i drept o raritate, poate fi luată ca tipul artei întrebuinţate de natură pentru pictarea unei flori.... E una din podoabele Carpaţilor noştri, de care Alpii ar putea fi invidioşi.” 

Ion Simionescu

Garofița Pietrei Craiului a produs prin raritatea ei o vie nedumerire în rândul oamenilor de știință; planta nu este întâlnită în nici unul din masivele muntoase învecinate și nici nu se aseamană cu vreuna din garofițele din Europa, întrunind caracterele a două grupe sistematice ale genului: “Alpini” și “Glauci”. Originea ei însă nu a fost pe deplin lamurită. 

Se pare că se aseamănă cu o garofiță din China, fiind o specie relictă, aparținând unui trunchi primitiv al genului din care s-au desprins în alte părți ale Europei speciile actuale de garofițe alpine. Una din ipoteze presupune că această specie s-a păstrat într-o enclavă carpatică în care s-au conservat condițiile de climă și sol inițiale. Astfel planta ar fi supraviețuit până astăzi fără a suferi transformările prin care au trecut celelalte specii. Ipoteza pare validă dacă urmărim poziția geografică a Pietrei Craiului și structura sa geologică.

Planta aparține familiei Caryophyllaceae, care la randul ei aparține ordinului Caryophyllale.

Este o famile foarte numeroasă, cosmopolită, care numără 88 de genuri și peste 2000 de specii din zonele temperate. Multe dintre ele sunt plante decorative, și multe sunt foarte răspândite. Cele mai multe cresc în bazinul Mediteranei și în regiunile de graniță dintre Asia și Europa. În emisfera sudică trăiesc foarte puține plante din această familie, remarcabilă fiind Colobanthus quitensis, planta dicotiledonată cea mai sudică și una dintre cele două specii de plante cu flori ale Antarcticii.

Tulpina scundă, de 5—10 cm înălţime, poartă la vîrf o singură floare cu corola de circa 3 cm în diametru, formată din cinci petale late, la vîrf dinţate, de culoare roşie-carmin, la bază cu o pată purpurie, împestriţată cu alb şi cu peri albi, mătăsoşi, strălucitori. Floarea prezintă în centru un inel purpuriu pestriţ, deosebit de caracteristic. Pe dos, petalele sînt albe-verzui. Frunzele înguste şi alungite, de 2—4 cm lungime, sînt aşezate în perechi. Înfloreşte în lunile iulie și august. Creşte numai pe brînele şi coastele abrupte din Piatra Craiului, fiind plantă endemică pentru acest masiv și declarată monument al naturii.

Garofița Pietrei Craiului a fost descoperită de doi botaniști ardeleni, cu mai bine de 150 de ani in urmă. Dupa o obositoare expediție pe crestele sălbatice ale Pietrei Craiului, Kotschy și Schott au adus în lumea științei o floare rară, de o neasemuită frumusețe: Dianthus Callizonus (garofița cu prea frumoase brauri). Ion Simionescu descria planta: “Petalele răsfrânte larg sunt de un roș de cârmâz șters. Pe ele sunt trase dungi, în lung, de un roș mai închis, iar spre lăuntrul florii, o rotiță de dantelă fină cu ochiuri mici de aceeași culoare mai închisă. Urmează apoi un cerc alb, cu raze iarăși roșii, iar în mijloc, un joc de verde și alb neîntrecut… ”  

Familia garoafelor cuprinde plante cu tulpinile articulate, formate din noduri şi internoduri. Frunzele sunt simple, totdeauna cu marginea întreagă şi opuse, de obicei sesile şi cu baza concrescută într-o teacă în jurul tulpinii. Stipelele lipsesc totdeauna. Florile sunt grupate în inflorescenţe dihazii. Floarea este bisexuată, cu simetrie radiară, pe 5 cicluri şi pe tipul 5, mai rar pe tipul 4.

Caliciul are sepalele libere sau concrescute şi este persistent la fruct. Corola este totdeauna cu petalele libere, adesea bifidate sau numai dinţate la creştet, uneori sunt avortate (Sagina). Androceul este format din 2 cicluri de stamine, dar cel intern se poate reduce la unele specii. Ovarul este superior sau semiinferior şi cu o singură lojă, uneori în partea inferioară cu 2-5 loji şi cu 3-5 stigmate libere.

Fructul este o capsulă multispermă, cu dehiscenţa apicală, printr-un număr de dinţi egal sau dublu faţă de numărul carpelelor. Rareori fructul este unisperm şi indehiscent, o nuculă sau cărnos, o bacă (Cucubalus). Genul dianthus, care în limba greacă înseamnă floare divină, dios (zeu), anthos (floare) cuprinde aproximativ 300 de specii anuale și perene, numeroase varietăți și hibrizi. Sunt foarte ușor de cultivat și foarte apreciate pentru culorile vii și parfumul lor delicat. În munții românești trăiesc alături de garofița Pietrei Craiului și alte specii: Dianthus spiculifolius, Dianthus superbus, Dianthus glacialis subsp. Gelidus, Dianthus carthusianorum, Dianthus armeria, Dianthus armeriastrum, Dianthus banaticus,Dianthus campestris, parte dintre ele fiind ocrotite prin lege.

 

 

Accesări: 24394
 

proalpin.ro