Gentianele

Publicat: Vineri, 23 Aprilie 2010 Tipărire Email
Share

Pajistile de munte sînt bogate mai ales în gentiane. Sînt fel de fel, de la Gentiana excisa, cu florile ca iesite din pamînt, pîna la altele înalte de-ti ajung pîna la genunchi. Corola tuturora este ca o cupa cu gura în sus. Poate intra înauntru si un bondar. Deschizînd floarea însa, se vede ca insecta nu prea poate sa umble otrocol înauntrul florii. Calea îi este închisa de anterele care se strîng spre mijlocul florii. Ca sa ajunga la nectarul din fund, insecta trebuie sa dea la o parte staminele, deci sa se umple de polen. În vremea aceasta, stigmatul înca nu e deschis. Florile mai batrîne se recunosc tocmai prin aceea ca cele doua stigmate rasfrînte sînt chiar la gura cupei, pe cînd staminele s-au trecut. Sînt anumite dispozitii ca sa se faca fecundatia încrucisata. Gentianele au fel de fel de culori. Unele (Gentiana phlogifolia), de pe locurile calcaroase din Bucegi, Piatra Craiului, au florile subtiri si lungi ca o cupa de sampanie; bat în rosu, pe cînd Gentiana verna, scurta, cu o singura floare, e albastra ca cerul de Neapole. Micuta gentiana-de-zapada (Gentiana nivalis), care se tine tot pe lînga peticele de omat, este de un albastru azuriu, pe cînd Gentiana praecox var. carpatica e mai mult violeta. Sînt si gentiane galbene. În special Gentiana punctata, înalta, încît rasare cît colo din iarba, cu frunzele mai multe la un nod, poarta în vîrf un ghem de flori mari galbene, cu sute de puncte marunte, purpurii, cu dungi late, verzui spre baza si cu stigmatele tot verzi."

Ion Simionescu - Flora Romaniei

Familia gentianelor, Gentianaceae, este o familie de plante cu flori din 87 genuri si peste 1500 de specii. Genul Gentiana cuprinde aproximativ 400 de specii, fiind considerat un gen de mare. Este un gen cosmopolit, care apare în habitatele alpine din regiunile temperate ale Asiei, Europei si Americii. Unele specii, de asemenea, apar în nord-vestul Africii, estul Australiei si Noua Zeelanda. Speciile genului sunt anuale, bienale si perene. Unele sunt sempervirescente(vesnic verzi), altele nu. Pentru multe gentiane nu se poate realiza cultura în afara habitatului lor natural, dar mai multe specii sunt disponibile pentru cultivare. Gentiane sunt rezistente si iubesc locurile insorite sau umbrite partial. Prefera solurile acide bogate în humus si bine drenate. Se preteaza bine la gradinile pietroase. Numele este un tribut adus lui Gentius, un antic rege ilir, despre care se spune ca a descoperit proprietatile tonice ale plantelor. Unele specii au proprietati terapeutice, radacinile lor fiind recoltate pentru fabricarea de bauturi tonice. Gentianele sunt, de asemenea, folosite pentru aroma, de exemplu în biter, si bauturi racoritoare care contin "extract din radacina de gentiana". De exemplu, lichiorul frantuzesc Suze este fabricat din gentiana galbena, iar fabrica de bere italiana Del Borgo produce o bere, folosind gentiana ca adjuvant. Lista bauturilor la care se foloseste extract de gentiana este, de fapt, chiar impresionanta: Angostura,Appenzeller ,Cinzano, Fernet-Branca Graspamaro, Grassl Alpenbitte, Moxie , Peychaud's Bitter,Ramazzotti, Versinth, sunt doar cateva exemple...

Gentianele au frunze opuse, care sunt, uneori, aranjate într-o rozeta bazala, si flori în forma de trompeta, care sunt, de obicei, albastre sau azurii, dar putand varia de la alb, crem si galben la rosu. Multe specii arata, de asemenea, polimorfism considerabil cu privire la schimbarea culorii florii. De obicei, speciile de flori albastre predomina în emisfera nordica, iar speciile cu flori rosii apar predominant în Anzi. Speciile cu flori albe sunt împrastiate peste tot, dar predomina în Noua Zeelanda. Toate speciile de gentiana au flori tubulare si terminale, de cele mai multe ori pe tipul 5 (5 petale si 5 sepale), dar unele specii prezinta variatii de 4 sau 7. Stilul este destul de scurt sau absent. Corola este adesea tubuloasa, prezinta falduri între lobi, iar unicul ciclu de stamine, episepal, este concrescut cu ea. In flora tarii noastre sunt raspândite mai mult în regiunile de munte, îndeosebi prin pajisti. Unele traiesc prin paduri, în locuri mlastinoase sau chiar prin balti. Dintre cele mai intalnite specii de gentiane enumeram: Gentiana acaulis, Gentiana asclepiadea, Gentiana bulgarica, Gentiana ciliata, Gentiana cruciata , Gentiana frigida, Gentiana kochiana, Gentiana lutea, Gentiana nivalis, Gentiana orbicularis, Gentiana punctata, Gentiana utriculosa, Gentiana verna. Sa le luam pe rand:

Gentiana acaulis

Cunoscuta sub numele de Cupe, Gentiana acaulis este intalnita, uneori ca Gentiana Excisa, sau ca Gentiana kochiana. Este o planta scunda, cu tulpina foarte scurta, cu inaltimea de aproximativ 2 cm, la baza cu o rozeta de frunze oval eliptice, groase, întinse pe pamînt, la vîrf cu o singura floare mare, îndreptata în sus, în forma de cupa lunguiata, de culoare albastriu-azurie, întunecata, cu nervuri longitudinale de culoare verde-masliniu. Florile cresc pe un peduncul foarte scurt de 3-6 cm lungime. Frunzele sunt sempervirescente, de 2-3.5 cm lungime, prinse într-o  rozeta bazala, formând tufe de pana la 10 cm latime. Cupele iubesc locurile pline de soare, inflorind la sfârsitul primaverii si vara, în iunie-iulie, pe pajisti sau in poienile din zona paduroasa, montana. Gentiana acaulis este o gentiana autohtona mica, specifica Europei centrala si de sud est, din Spania pana în Balcani, crescand, în special, în regiunile muntoase, precum Alpii, Cévennes si Pirinei, la înaltimi intre 800 si 3.000 m. Este o planta perena ce creste pe soluri acide. Strâns inrudita cu ea este Gentiana Clusii, deseori fiind confundate. Diferenta este data de faptul ca cea din urma creste pe soluri calcaroase si are frunzele mai scurte, iar florile nu au dungi de culoare verde-masliniu. Gentiana acaulis este prezenta pe monedelor euro, austriece, de un cent. Alcatuirea florii acestei frumoase plante alpine reprezinta un exemplu de organizare în vederea asigurarii polenizarii ei prin insecte. Astfel, în fundul cupei care formeazi corola, nectarul cautat de insecte se afla în cinci pungi separate, asezate în cerc, ceea ce face ca bondarul care viziteazi aceste locuri si sa-si introduca succesiv trompa de cinci ori în fiecare din pungi. Atfel, învîrtindu-se în interiorul, corolei curata cu spinarea sa polenul de pe toate cele cinci stamine asezate tot în cerc în jurul pistilului si apoi îl transporta pe stigmatul altei flori. În cazul în care din diferite cauze floarea nu a fost polenizata cu polen de la alta floare, este cu putinta si o «autopolenizare». Bunaoara, pe vreme rece, în timpul noptii sau spre sfîrsitul perioadei de înflorire, corola se apleaca cu gura în jos si astfel polenul care se gaseste scuturat în fundul ei, cade pe stigmat.

Gentiana asclepiadea 

Floarea este numita popular Lumanarica pamantului. Are tulpinile simple, frunzele ovat-lanceolate, iar florile mari, albastre, la interior cu pete întunecate, dispuse axilar, câte 2-3. Creste prin paduri si tufisuri în regiunea de dealuri si de munte. Este o planta medicinala, folosita ca remediu popular contra icterului. Lumanarica pamantului apare pe bancnota de 10 Ron, alaturi de efigia istoricului Nicolae Iorga. 

Gentiana bulgarica

Gentiana bulgarica, numita popular Limba-cucului, este o planta scunda, pîna la 15 cm înaltime, cu tulpina des ramificata. Ramurile, aproape de aceeasi înaltime, poarta pe codite lungi florile de un albastru-violet, de 1—2 cm lungime, cu corola tubuloasa, pe margine cu cinci diviziuni. Caliciul are cinci dinti îngusti, ascutiti, mai lungi decît tubul corolei. Frunzele sînt asezate în perechi; cele de la baza în forma de limba, rotunjite, cele de sus ascutite. Înfloreste în august-septembrie si creste pe pajistile muntilor Bucegi si Piatra Craiului. 

Gentiana ciliata

Popular e numita Trambita ciobanului. Infloreste toamna tarziu, din august pana in octombrie, pe pajisti aride si pasuni subalpine. Un semn distinctiv e dat de cilii de marginea petalelor. Un alt semn este dat de numarul petalelor, care este patru, la fel ca la gentiana campestris.

Gentiana cruciata 

Este o planta foarte rezistenta. Infloreste din iulie pâna în octombrie. Florile sunt hermafrodite fiind polenizate de bondari, fluturi. Planta prefera soluri bine drenate (nisipoase, sau argiloase), acide, neutre sau bazice(alcaline). Poate creste in semi-umbra sau in locuri descoperite. Radacina este uneori utilizata în fabricarea biterului de gentiana, fiind aperitiva, tonic amara, digestiva, febrifuga. Este utilizat în tratamentul durerilor de gât si raguseala.

Gentiana frigida

Gentiana frigida este alintata popular Ghinturica. Este o planta scunda, cu tulpina de 2—8 cm înaltime, iar la vîrf poarta una-doua flori cu corola în forma de cupa, de 3—3,5 cm lungime, pe margini cu cinci dinti scurti. Are o culoare alb-galbuie, aproape transparenta, avînd pe dinauntru cinci dungi albastre spalacite si fiind adesea presarata cu puncte albastre mai întunecate. Frunzele, în perechi, alungite, rotunjite la vîrf, la baza împreunate pe tulpina în cîte o teaca, vizibil umflata la frunzele de sus. Înfloreste în iulie-august in locuri ierboase si stîncoase. Este raspandita în tara prin muntii Rodnei, Bucegi, Fagarasului.

Gentiana lutea

Sau Ghintura galbena este o planta robusta, cu tulpini pîna la 1 m înaltime si cu frunze mari, lanceolate larg, late, eliptice, asezate în perechi, de un verde-albastrui, cu cinci-sapte nervuri puternice. Florile mari, galbene, stau în buchete dese la subsuoara perechilor de frunze de la partea de sus a tulpinii, ca în niste cosulete. Corola are un tub scurt si cinci-sase diviziuni lunguiete. Înfloreste în iulie-august. Se gaseste pe coaste ierboase însorite, pe grohotisuri, adeseori, in zone calcaroase si, uneori, în zona paduroasa. Este raspandita cam peste tot prin Carpati. Aceasta frumoasa planta, zvelta si puternica a devenit foarte rara în muntii nostri, deoarece ea a fost recoltata în scopuri medicale, folosita în bolile de stomac si ficat. Radacina, care poate atinge o grosime de circa 15 cm si o lungime de pana la un metru, se foloseste în farmacie, avînd proprietati tonice si digestive. Recoltata toamna, serveste la prepararea unui rachiu amar, aperitiv. Radacina de gentiana are o lunga istorie de utilizare în tratamentul tulburarilor digestive, fiind un ingredient al multor medicamente brevetate. Contine unii dintre cei mai amari compusi cunoscut si este folosita ca o baza stiintifica pentru masurarea amaraciunii. Este utila în special în starile de epuizare cauzate de boli cronice si în toate cazurile de debilitate, slabiciune a sistemului digestiv si lipsa poftei de mâncare. Este unul dintre cele mai bune intaritoare ale sistemului uman, pentru stimularea ficatului, vezicii biliare si sistemului digestiv si este un tonic excelent cu proprietati purgative pentru a preveni efectele debilitante. Gentiana lutea este tiparita pe reversul bancnotei de 2000 lekë albanezi, alaturi de efigia regelui Gentius, legendarul patron al genului Gentiana. 

Gentiana nivalis

Gentiana nivalis, numita si Ochincele mici la noi, sau gentiana alpina in Europa, este floarea  nationala a Elvetiei. Are tulpini de 2—10 cm înaltime, frunzoase, de obicei ramificate de la baza. Ramurile poarta la vîrf cîte o singura floare mica, cu un caliciu cilindric, îngust, cu cinci dinti ascutiti si o corola formata dintr-un tub îngust cilindric, pe dinauntru alb si cu cinci petale, de un albastru intens. Frunzele sînt mici, asezate în perechi. Planta foarte gingasa. Înfloreste în iulie-august. Creste prin pajisti, pe bolovanisuri si în locuri pietroaie, peste tot prin muntii Carpati.

Gentiana orbicularis

Ghintura de colti este o planta pitica, asemanatoare cu ghintura de primavara, însa cu frunzele mici, aproape rotunde, cele inferioare foarte înghesuite una deasupra alteia. Floarea este de un albastru viu. Înfloreste în iulie-august. Creste prin locuri ierboase si stîncoase, fiind raspandita prin muntii Rodnei, Bîrsei, Bucegi, Fagarasului.

Gentiana punctata 

Gentiana punctata este o planta vivace, inalta de 20-60 cm, cu o tulpina dreapta, cilindrica, slab muchiata, neramificata, glabra si goala la interior. In pamant are un rizom lung din care pornesc numeroase radacini. Frunzele sunt mari, ovale, opuse, sesile, cu 5 nervuri proeminente, iar cele de la baza petiolate. La subsuara frunzelor se gasesc florile, de culoare galben deschis si cu puncte brune. Petalele, in numar de 5, sunt unite intre ele, formand un tub lung. Infloreste din iulie pana in septembrie. Creste pe stanci si prin pasunile alpine.In scopuri medicinale, incepand din luna august si pana toamna tarziu se recolteaza rizomii cu radacinile, uscandu-se imediat dupa recoltare. Radacina plantei se foloseste pentru stimularea poftei de mancare sau, fermentata, in productia unor lichioruri.

Gentiana utriculosa 

 Popular cunoscuta ca Fierea pamîntului, Gentiana utriculosa are o tulpina dreapta, de 5—15 cm înaltime, ramificata de la baza, cu ramurile îndreptate în sus si purtînd fiecare cîte o floare cu un caliciu umflat, lat de 5 mm, cu cinci muchii late, aripate si cinci dinti. Frunzele sînt mici, în perechi, iar cele baza sînt mai îngramadite. Înfloreste în iunie-iulie, pe pajisti sau în regiunile inferioare, peste tot prin Carpati.

Gentiana verna

Numita si ghintura de primavara, Gentiana verna eGentianavernaste o planta scunda, cu o rozeta de frunze scurte, ovale, alungite, întinse pe pamînt. Tulpinile, de 2—5 cm, cu cîteva perechi de frunze mici, poarta la vîrf o singura floare de un albastru intens. Caliciul lung, adeseori umflat, cu cinci muchii proeminente, ascutite si cinci dinti. Corola este formata dintr-un tub si cinci petale late, ovale, întinse. Înfloreste din luna mai pîna în august, dupa altitudine. Se gaseste prin pajisti, pe grohotisuri si in locuri stîncoase, fiind raspandita peste tot prin muntii Carpati.

Accesări: 11840
 

proalpin.ro