Buila-Vânturarița

Publicat: Joi, 29 Octombrie 2009 Tipărire Email
Share
Muntii Capatînii

Muntii Capatînii se afla în cadrul Carpatilor Meridionali, si anume în grupul muntilor cuprinsi între Olt si Jiu. Ei sunt constituiti dintr-o culme înalta, prelunga de cca 50 km,  orientata vest-est, pe care se rînduiesc, perpendicular, ramificatii nordice mai scurte, mai povîrnite, si ramificatii sudice mai lungi, mai putin înclinate. În majoritatea lor, culmile sînt puternic împadurite.In contrast cu aspectul culmilor rotunjite se ridica doua cetati dolomitice, Tîrnovul si Buila, prima la nord de culmea principala, a doua la sud, ele însele izvoare nesecate de frumuseti naturale. La aceste zone se mai adauga cordonul de stîncarii si de chei de la poalele sudice Polovragi, Bistrita, Arnota, Buila, Stogsoare etc.), ca si ruinele ,,cetatii" de gnaise Naratu, ale carei contraforturi strajuie defileul Oltului.Spre nord Muntii Capatînii sînt delimitati de Latorita si Lotru. Latorita îsi culege izvoarele din Muntii Parîng si coboara spre Lotru, constituind limita fata de Muntii Latoritei. De la gura Latoritei, Lotrul îi delimiteaza de muntii cu acelasi nume, croindu-si treptat cale spre est, pe lînga localitatile Malaia, Salistea, Pascoaia, Valea lui Stan pîna la Brezoi, unde se varsa în Olt. De la gura Lotrului, limita estica este preluata de vigurosul Olt, care face o limita transanta fata de Masivul Cozia printr-un defileu de o reala frumusete. Spre sud, unde culmile Capatînii se prelungesc domol trecînd spre zona subcarpatica, limita este mai putin precisa. Daca în zona Polovragi - Horezu ea poate fi observata mai clar datorita depresiunii cu acelasi nume, spre est de Horezu culmile prelungi se pierd în zona subcarpatica. Limita vestica, spre Muntii Parîng, este formata de Oltet, a carui vale patrunde adînc în inima muntilor pîna în curmatura Oltetului (1615 m) lînga creasta principala ce leaga Muntii Capatînii de Muntii Parîng.

Masivul Buila-Vanturarita

Masivul Buila-Vanturarita este situat in partea central-nordica a Judetului Valcea si face parte din Muntii Capatanii. Masivul iese in evidenta fata de lantul principal al acestora, atat prin dispunere cat si prin constitutie si relief. Creasta principala a Muntilor Capatanii, constituita preponderent din sisturi cristaline are o dispunere est-vest, cu creste secundare inspre nord si sud. Exceptie fac doua masive calcaroase, ale caror creste principale sunt dispuse pe directia SV-NE: Masivul Tarnovu in nord-vest si Masivul Buila-Vanturarita in sud-est.

Masivul Buila-Vanturarita se intinde de la vest de Cheile Bistritei si pana la est de Cheile Olanestilor (Folea). Legatura cu Muntii Capatanii este facuta prin Plaiul Netedu (interfluviul dintre raurile Bistrita si Costesti), Plaiul Lespezi (interfluviul dintre Raurile Costesti si Cheia) si Plaiul Hadarau (interfluviul  dintre Raurile Cheia si Olanesti). Creasta Buila-Vanturarita are o extindere spatiala de tip liniar, cu o lungime de circa 16 km si o latime cuprinsa intre 0,5 si 2,5 m km (extinderea calcarelor jurasice). Altitudinea absoluta este in Varful Vanturarita Mare (1885 m), iar cea minima la iesirea Bistritei din chei (550 m). Principalele varfuri ale Masivului sunt, de la sud-vest spre nord-est, urmatoarele: Arnota (1183,7 m), Muntele Cacova (1525,1 m), Muntele Piatra (1643 m), Muntele Albu (1658,9 m), Buila (1848,6 m), Stevioara (1847 m), Vioreanu (1866 m), Vanturarita Mare (1885,2 m), Vanturarita Mica (1655 m), Stogu (981 m).

Geomorfologie

Spre deosebire de Muntii Capatanii dintre care face parte, Masivul Buila-Vanturarita prezinta caractere aparte, specifice crestelor calcaroase liniare si insulare. Culmea principala are o lungime de circa 14 km, avand insa caracter unitar doar intre Cheile Costesti si Cheile Cheia, cu o mica intrerupere in zona Curmatura Builei (aici cuvertura sedimentara a fost erodata pana la depozitele metamorfice). Raurile Bistrita, Costesti, Cheia si Olanesti (de la vest la est)au sapat chei adanci, fragmentand culmea principala astfel: Masivul Arnota (sud-vest, intre Raurile Bistrita si Costesti), Masivul Stogu (nord-est, intre Raurile Cheia si Olanesti), si culmea principala, creasta propriu-zisa Creasta are aspect accidentat, doar pe zone restranse avand platouri netezite (Muntele Cacova si Muntele Albu), trasatura dominanta fiind cea de culme in trepte, dominata de varfuri rotunjite (Piatra, Buila) sau ascutite (Vanturarita).

Sectorul nordic al culmii principale are aspectul unei creste ascutite si zimtate, chiar daca inaltimea descreste treptat. Eroziunea si dezagregarea au detasat martori de eroziune reziduali cu forma de turnuri sau ace, unii de dimensiuni mari (35m), in special pe versantul vestic al Masivului. Culmile secundare sunt in general scurte (sub 1km) si cad in trepte accentuate spre est. Doar in Muntele Cacova apar culmi netede, iar sectoarele de culmi rotunjite din Muntii Cacova si Piatra.Din punct de vedere altimetric, cota maxima este situata la 1885 m (Varful Vanturarita I) iar cea minima la 550 m (iesirea Bistritei din chei). Rezulta o medie altitudinala de 1218 m. Mersul curbelor si repartitia hipsometriei in cadrul Masivului se prezinta alungit-concentric.
Astfel, altitudinile de peste 1800 m ocupa doua areale mici in partea centrala a Masivului, in jurul varfurilor Buila si Vanturarita, insumand doar 1,4% din suprafata. Intre 1400 si 1800 m se situeaza intreaga parte centrala a Masivului si insular, Muntele Stogu, totalizand 14,5% din suprafata. Cea mai mare extindere o ocupa intervalul 1000 - 1400 m, fiind prezent atat in Muntele Arnota si Muntele Cacova, cat si in lungul intregii borduri estice din partea centrala si nordica a Masivului. Acest interval altitudinal insumeaza 56,6% din suprafata. Partea aflata sub 1000 m ocupa 27,3% si este extinsa mai ales in sudul Muntelui Arnota si in lungul vailor Bistrita, Costesti si Cheia.

Localitati de acces

Baile Olanesti (430-520 m alt.), orasel cu vechi traditii de statiune balneo-climaterica. Punct de plecare pentru traseele 13, 17 si 18.(MN15)
Cheia (380-480 m alt), localitate asezata pe cursul mijlociu al pîrîului cu acelasi nume, este punct de plecare pentru traseul 21. Pîna la Cheia circula autobuze din Ramnicu Valcea.
Barbatesti (450—580 m alt.), comuna frumoasa pe valea Otasaului este situata la poalele culmii Buila-Vînturarita. Punct de plecare pentru traseul 21.(MN15)
Bistrita (490-600 m alt.), asezata la poalele muntelui Arnota, este punctul terminus al liniei de autobuze care circula din directia Rîmnicu Vîlcea spre valea Bistritei. (traseul 29 (MN15)).
Pietreni (480—640 m alt.), sat asezat în partea de sud-vest a crestei Buila-Vînturarita,, serveste drept punct de pornire spre creasta Piatra - curmatura Builei (traseele 23 si 27 (MN15)).

Infrastructura

Masivul Buila-Vanturarita, prin potentialul sau deosebit, intruneste conditiile optime dezvoltarii si practicarii turismului in diferite forme: ecoturism, turism montan, turism stiintific, agroturism, turism cultural, turism monahal, etc.
Desi infrastructura nu este dezvoltata decat in mica masura, exista totusi un minim necesar desfasurarii activitatilor turistice.

Din punct de vedere al infrastructurii existente zona dispune de retea de drumuri de acces cuprinzand drumul national 67 Rm. Valcea - Targu Jiu, care trece prin sud-vestul Masivului, la mica distanta de acesta, drumul judetean Rm. Valcea - Olanesti, drumurile comunale asfaltate care se remifica din aceste principale artere, reteaua de drumuri forestiere axata pe vaile Raurilor Bistrita, Costesti, Otasau, Cheia si Olanesti si o retea destul de bine pusa la punct de trasee turistice amenajate si marcate corespunzator.
Reteaua unitatilor de cazare cuprinde unitati hoteliere în Rm. Vâlcea, Baile Olanesti si Horezu, pensiuni turistice în localitatile de la poalele Masivului Buila-Vânturarita: Horezu, Costesti, Barbatesti, Cheia si Olanesti, precum si deunitati de cazare în Manastirile Bistrita si Horezu. În parc exista o singura cabana turistica, Cabana Cheia, aflata pe versantul nord-vestic al crestei, la intrarea Râului Cheia în sectorul de chei omonim. În zona montana se afla 4 refugii turistice amenajate unde se poate dormi în conditii de bivuac: Curmatura Builei, Poiana Scarisoara, Piscul cu Brazi, La Troita. Mai pot fi folosite ca adaposturi de vreme rea stânile (Arnota, Cacova (3), Piatra, Curmatura Builei, Dosul Builei, Stevioara si Oale), cantoanele silvice (Între Râuri, Prislop si Codric) si observatoarele (Izvorul Larg si Cacova). În parc exista 8 locuri de campare amenajate: Valea Bistritei - la nord de Cheile Bistritei, Prislop - lânga cantonul silvic, la nord de Cheile Costesti, Poiana Scarisoara, Poiana Patrunsa - la 200 m vest de schit, Pahomie - la 100 m vest de schit, Valea Cheia - la sud de tunel, Cabana Cheia - lânga cabana, Valea Olanesti - la sud de Cheile Olanesti

Trasee turistice
Baile Olanesti - valea Olanesti - saua Prislopel - curmatura Stogsoare - cantonul Cheia
  • Marcaj: banda rosie.
  • Durata: 6-6½ ore.
  • Traseu recomandat numai vara.
Cantonul Cheia - curmatura Stogsoare - ,,La Lac" - saua Prislopel - Plaiul Piatra Taiata - Baile Olanesti
  • Marcaj: banda rosie pîna în saua Prislopel; cruce rosie: saua Prislopel – Baile Olanesti. 
  • Durata: 5½ - 6½  ore.
  • Traseu recomandat numai vara
Cheia - Izvorul Frumos - schitul Pahomie - schitul Patrunsa - Barbatesti
  • Marcaj: cruce rosie. 
  • Durata: 6 ¾ - 7½ ore. 
  • Traseu recomandat numai vara.
Cantonul Cheia - curmatura Comarnice - Poiana Frumoasa - ,,La Troita" - M. Cacova – Pietreni
  • Marcaj: triunghi rosu.  
  • Durata: 7-8 ore.
  •  Traseu recomandat numai vara
Curmatura Builei - vf. Tucla - schitul Patrunsa
  • Marcaj: punct galben. 
  • Durata: 2½ - 3 ore. 
  • Traseu recomandat numai vara
Pietreni - Poiana Vacariei - Muntele Piatra - Poiana de Piatra – Curmatura Comarnice- Cantonul Cheia
  • Timp de mers: 7-9 ore. 
  • Traseul nu este recomandabil iarna.
PIETRENI - POIANA VACARIEI - VÎRFUL PIATRA - REFUGIUL BUILA
  • Timp de mers: 4½ - 4¾ ore.
  • Traseul nu este recomandabil iarna.
Parcul National Buila-Vânturarita 

Viitor sit al Retelei Ecologice Europene Natura 2000, a fost înfiintat prin HG 2151/2004 si este administrat de catre RNP Romsilva în parteneriat cu Asociatia Kogayon. Este cel mai mic parc national din România, cu o suprafata de 4186 ha, fiind situat în Judetul Vâlcea, în sudul Muntilor Capatânii, pe teritoriul localitatilor Costesti, Barbatesti si Baile Olanesti.

Parcul cuprinde creasta calcaroasa liniara a Masivului Buila-Vânturarita, cu o lungime de cca 14 km, de la vest de Cheile Bistritei vâlcene, pâna la est de Cheile Olanesti (Folea), creasta dominata de cele doua vârfuri care dau numele masivului: Vârful Buila (1849 m) si Vârful Vânturarita Mare (1885 m).

Masivul, prezinta caracteristicile specifice reliefului carstic, cu numeroase forme exocarstice (chei, abrupturi calcaroase, doline, câmpuri de lapiezuri, grohotisuri calcaroase, hornuri, ace, strungi) si endocarstice (pesteri si avene). Datorita caracterului de insularitate si accesibilitatii dificile, în masiv s-au pastrat nealterate numeroase elemente ale patrimoniului natural: habitate naturale, paduri virgine, numeroase specii ocrotite ale florei si faunei, situri mineralogice si paleontologice, pesteri.

Un element de atractie si valoare suplimentar al parcului îl constituie existenta în perimetrul acestuia sau în imediata apropiere a numeroase obiective cultural-istorice: manastirile Arnota, Bistrita, Horezu, Frasinei, schiturile Patrunsa, Pahomie, Iezer, Bradu, Jgheaburi, bisericile fostelor schituri 44 Izvoare, Papusa, Peri, bisericile rupestre din Pestera Liliecilor, bisericile din localitatile din zona, precum si traditiile, obiceiurile si arhitectura traditionala din satele de la poalele muntelui. 

Surse de documentare:
  • Ghid turistic, MUNTII CAPATINII SI COZIEI - Nic. Popescu [1968]
  • MN 15 - Muntii Capatani-
  • Nae Popescu (1977)
  • Alpinet - IIC 06-05
  • www.buila.ro
  • www.kogayon.ro
  • www.romaniadigitala.ro
  • www.vanturarita.3x.ro
Accesări: 10953
 

proalpin.ro