Masivul Siriu

Publicat: Luni, 16 Iunie 2014 Tipărire Email
Share

„Vino cu mine pînă colea, în munţii Buzăului şi poate că vei petrece pe acolo şi tu câteva minute plăcute, rătăcind cu ochii pe plaiuri încîntâtoare iar cu auzul şi gîndul prin fantasticele regiuni ale basmelor vînătoreşti" - AL. ODOBESCU - Pseudokineghetikos

Masivul Siriu este situat aproximativ în partea centrală a Carpaţilor de Curbură. Alături de masivele Podu Calului şi Penteleu, formează ceea ce este cunoscut sub numele de „Munţii Buzăului", nume împrumutat de la rîul care, impreuna cu alfuenţii săi, ii străbate şi ii desparte în numeroase unităţi şi subunităţi, fiecare cu o fizionomie proprie şi cu un anumit har turistic. 

Munţii Buzăului se întind pe o suprafaţă de aproape 1 900 km2, fiind încadraţi în vest de Munţii Ciucaş, în est de Munţii Vrancei, în sud de culmile Subcarpaţilor de Curbură, iar în nord de Clăbucetele Întorsurii. Limitele Limita faţă de munţii din est şi vest se poate urmări în lungul văilor Buzău, Siriu în vest, Bîsca Mică, Bîsca Mare în est, respectiv al unor înşeuări largi (între vîrful Puru Mare şi Ivăneţu În sud-est, Lăcăuţi — Menesberţ în nord-est) şi culmi joase.

Rocile din care sînt formaţi sînt predominant reprezentate prin gresii, argile şi marne. Cea mai mare parte a Masivului Siriu este formată din bancuri groase de gresii, care, frecvent, trec în microconglomerate. Este o formaţiune grosieră, dură, rezistentă, de  culoare cenuşie, care alcătuieşte principalele culmi ale acestor munţi denumită de geologul I. Popescu Voiteşti „gresia de Siriu",  dat fiind frumoasa şi larga desfăşurare a ei în acest masiv.

Poziţia geografică a acestor munţi, la circa 40 km de Braşov şi 80 km faţă de Buzău, în vecinătatea unor localitati populate, şi  faptul că sunt străbătuţi de o arteră de comunicaţie importantă facilitează accesul şi le asigură un bun potential pentru practicarea ecoturismului.

Masivul Siriu, situat în partea cea mai vestică a regiunii, este delimitat faţă de culmea Tătaru-Tătăruţ prin culoarul văilor Crasna şi Siriul Mare, de culmea Monteoru  prin valea Siriului, iar de Podu Calului prin valea Buzăului. Mulţimea obiectivelor oferite, îndeosebi de cadrul natural, face ca acesta să constituie regiunea cea mai interesantă şi mai solicitată de turişti din aceşti munţi. Lacul VulturilorHidrografia regiunii, care aparţine în totalitate bazinului râului Buzău, este întregită de un număr de lacuri, cu mărime, geneză  şi evoluţie destul de variate. Lacul Vulturilor sau Lacul fără Fund, aflat la est de culmea Mălîia, la 1 420 m, este cantonat într-o cuvetă de origine crio-nivală. Lacul are o suprafaţă de 10000 m2, adîncimea maximă de 3 m şi este alimentat din ploi şi de izvoarele de la baza poalelor de grohotiş. La nord de Lacul Vulturilor, la 1 450 m altitudine, se desfăşoară Lacul Sec, o mlaştină care pe ansamblul ocupă o suprafaţă de circa 12400 m2. Ea prezintă mici ochiuri de apa, adînci de 10-20 cm, alimentate din ploi şi mai puţin din izvoarele de la poalele culmii Mălîia. Mlaştina s-a dezvoltat prin colmatarea, în special cu Sphagnum, a unui lac nu prea adînc.

Masivul este alcătuit în partea centrală din Culmea Mălâia (în punctul cel mai înalt atinge 1 662 m) şi un vîrf cu înfăţişare de cupolă - vîrful Bocârnea  (Siriu) de 1 657 m. Ele domină cu circa 200 m suprafeţele din jur ce au înfăţişarea unor platouri extinse, cu uşoare denivelări. Acestea formează o largă suprafaţă de eroziune în jur de 1 400 m, prezentă în toate masivele Carpaţilor de Curbură. 

Culmea Mălîia are un profil asimetric, cu un versant abrupt în est şi unul mai domol în vest. Poalele sale sînt acoperite de grohotişuri vechi pe care s-a dezvoltat o vegetaţie de arbuşti, în special de ienuperi. La baza abruptului există două microdepresiuni, într-una situîndu-se Lacul Vulturilor, în cealaltă o mlaştină cu două ochiuri de apă (Lacul Sec). Majoritatea specialiştilor consideră aceste cuvete ca avînd o origine crio-nivală. Alţii le leagă de manifestarea unor procese de alunecare petrecute pe versantul estic al Mălîiei . Platoul pe care se află Lacul Sec se termină în est printr-un abrupt structural (Colţii Măgăreţii) ce domină albia pîrîului Mreaja cu 200—250 m. Din el se desprind numeroase creste scurte.

În est şi în nord, cupola Bocîrnei este marcată de abrupturi de 50—250 m, care îi conferă o înfăţişare aparte, mai ales cînd este privită de pe Valea Neagra sau de pe culmea Balei. Din el s-au detaşat vîrfuri secundare, creste, jgheaburi, turnuri etc. ce dau pitoresc regiunii.

Văile au o desfăşurare radiară, sînt puţin adîncite la obîrşie, în platourile de la 1 400 m, şi prezintă rupturi de pantă în dreptul abrupturilor. Treptat, se lărgesc şi capătă adîncimi tot mai mari. Versanţii formaţi din gresie de Siriu au pantă mare, iar  la poale sînt acoperiţi cu grohotişuri vechi; cei alcătuiţi din alternanţe de gresii şi roci plastice sînt mai domoli, alunecările  de teren fiind deosebit de active (văile Mreaja, Mîlea, Crasna etc.). 

Aşezările aflate pe Valea Buzăului, de-a lungul DN 10, care constituie puncte de acces în regiune sunt: Nehoiu (70 km de Buzău, capăt de cale ferată), Gura Teghii, Întorsura Buzăului (42 km de Braşov, capăt de cale ferată), Siriu. Pot fi utilizate pentru cazare două cabane: Cabana 14 Scaune, aflată la 4 km de DN 10, pe raza comunei Gura Teghii, respectiv Cabana Valea Neagra, situată pe malul Buzăului, la 74km de oraşul Braşov şi 88 km de oraşul Buzău. 

Traseele turistice din munţii Siriu nu sunt foarte numeroase. În general, potecile turistice marcate asigură o drumeţie uşoară, iar pantele nu sunt prea abrupte. Prin structura lor ele favorizează traversarea masivului în maximum 8—10 ore. Traseul principal de creastă, care vine peste Tătarul în Siriu şi Penteleu (bandă roşie), face legătura între Munţii Buzăului şi zonele turistice limitrofe, respectiv cu Masivul Ciucaş în vest şi Munţii Vrancei în est.  

Traseul 1: Cabana Valea Neagra (540 m) - Dosu Muntelui - Poarta Vînturilor - Obîrşia Crasnei - Culmea Tătăruţu - Vîrful Tătaru Mare (1477 m) - Tabla Buţii - Poiana Stînei (930 m). Marcaj: bandă roşie. Durata: 7—8 ore.  Obiective principale: vf. Bocîrnea (1 659 m), Lacul Vulturilor (prin abatere de la traseu), culmea Mălâia, vf. Tătaru Mare, Tabla Buţii, Cimitirul eroilor. 

Traseul 2: Valea Buzăului - Valea Bradului - Colţii Balei - Vf. Bocîrnea (1 657 m) - Poarta Vînturilor - Lacul Vulturilor - Culmea Bloji - Stearpa (720 m) - valea Siriului — Gura Siriului. Marcaj: punct roşu. Durata: 9-10 ore. Obiective principale: abrupturile şi stîncăria de la obîrşia pîrîului Mreaja, Lacul Vulturilor, valea Siriului. Traseul este întrerupt în partea de jos, prin apariţia lacului de acumulare.

Traseul 3:Gura Siriului (520 m) - valea Milea - Lacul Vulturilor - Poarta Vînturilor (1 490 m) - valea Urlătoarea - valea Crasna - Crasna (570 m). Marcaj: triunghi albastru. Durata: 7-8 ore. Obiective principale: Lacul Vulturilor, culmea Mălîia, vîrful Bocîrnea.

Traseul 4: Dosu Muntelui (1 410 m) - Vf. Bocîrnea (1 657 m) - Poarta Vînturilor - Vf. Mălîia (1 662 m) - Şaua din Bloji (1 470 m). Marcaj: cruce roşie.  Durata: 3-4 ore.  Obiective principale: vîrful Bocîrnea, vîrful Mălîia. Este un traseu de creastă şi poate fi considerat o completare a traseelor 1 şi 3, ascensiunea putîndu-se face atît din sud, cît şi din nord. Turiştii care pornesc din traseul nr. 1, din a doua poiană, la Dosu Muntelui, ar trebui să urmărească marcajul cruce roşie. Noi nu am sesizat intrearea în acest traseu.

Bibliografie: MN 13 - Muntii Buzaului - Gr. Posea (1977)

Harta Muntilor Buzaului poate fi gasita aici !

Accesări: 4833
 

proalpin.ro