Principii alimentare

Categoria părinte: Resurse Categorie: ABC montan Publicat: Marți, 17 Noiembrie 2009 Tipărire Email
GLUCIDELE

GLUCIDELE sunt alcatuite din carbon, hidrogen si oxigen. Data fiind componenta lor, ele mai poarta denumirea de hidrati de carbon sau carbohidrati. Glucidele constituie o sursa importanta de energie în organism. La arderea unui gram de glucide se degaja 4 kcalorii. Procesul de degajare a energiei la arderea glucidelor se produce rapid, comparativ cu alte surse energetice ale organismului. De aceea glucoza si zaharoza se recomanda sportivilor la antrenamente si competitii. Rolul glucidelor este deosebit de mare pentru sistemul nervos central. Glucoza este predecesorul principal al glicogenului (rezerva principala de glucide în organism). Glicogenul se depune în ficat si muschi. El joaca un rol important în reglarea nivelului de zahar din sânge. Continutul total de glicogen în organism este de 500g (1/3 se localizeaza în ficat si 2/3 - în muschii scheletului). Daca glucidele nu patrund în organism cu hrana, atunci aceste rezerve se epuizeaza în timp de 12-18 ore.

Amidonul este sursa principala de glucide în ratia alimentara. El intra în componenta cerealelor, cartofilor s.a. Ratia alimentara trebuie sa contina 30-40g de celuloza, hemiceluloza si alte polizaharide ce intra în componenta produselor vegetale. Glucidele nu fac parte din numarul substantelor esentiale, ele putând fi sintetizate în organism din aminoacizi si glicerina, totusi cantitatea minima de glucide în ratia alimentara trebuie sa fie de 50-60g zilnic.

Insuficienta glucidelor provoaca dereglari metabolice care se caracterizeaza prin marirea procesului de oxidare a lipidelor endogene cu formarea corpilor cetonici si intensificarea proceselor de gliconeogeneza cu descompunerea proteinelor din tesuturi, folosite ca sursa de energie si pentru sinteza glucozei.

LIPIDELE

Denumirea de lipide provine din limba greaca - lipos - gras, grasime. Grasimile intra în grupa lipidelor simple si reprezinta eteri compusi ai acizilor grasi si alcool trivalent al glicerinei.

Lipidele constituie o importanta sursa energetica a organismului. La arderea 1 g de lipide se degaja 9 kcalorii. Dupa origine, grasimile se împart în vegetale si animale. Ele contin acizi saturati si nesaturati. Grasimile bogate în acizi grasi saturati sunt solide la temperatura obisnuita, cele bogate în acizi grasi nesaturati sunt lichide si se numesc ulei.

Grasimile îndeplinesc un rol energetic în organism si se folosesc la lupta acestuia contra frigului, intra în componenta celulelor organismului, pot fi sintetizate din produsele intermediare ale metabolismului proteic si glucidic, dar aceste grasimi nu contin acizi grasi polinesaturati, care se numesc esentiali.

Grasimile contribuie la absorbtia vitaminelor liposolubile si servesc ca sursa a acestor vitamine. Limitarea considerabila a grasimilor în alimentatie se soldeaza cu micsorarea masei corporale, rezistentei organismului catre factorii daunatori ai mediului înconjurator (infectie, frig sa.)., retine cresterea si dezvoltarea organismului tânar.

În grasimi se dizolva vitaminele liposolubile A, D, E, K.

Necesitatea medie a omului sanatos în grasimi constituie 30% din valoarea energetica a ratiei. La persoanele ce îndeplinesc un lucru fizic greu acest indice se mareste pâna la 35%. Folosirea în limitele normei a grasimilor constituie 1-1,5g la kg, sau 70-100g pe zi pentru o persoana cu masa corpului de 70 kg.

Sursele principale de grasimi sunt: uleiurile vegetale (99,9%), untul (82,5%), brânza de vaci (18%), cascavalul (23,5%), carnea de vita (20,2%), carnea de porc (27,8-49,3%), carnea de gaina (20,2%), nucile (54,5%).

PROTEINELE

Cuvântul PROTEINA provine din limba greaca proteinus care înseamna primul. Proteinele intra în componenta tuturor celulelor, iau parte la formarea unor fermenti si intervin în desfasurarea tuturor proceselor vitale în organism: intra în structura multor hormoni; participa la formarea anticorpilor cu rolul de aparatori ai organismului împotriva microbilor si toxinelor acestora; intra în combinatii chimice cu substante chimice toxice, transformându-le în substante netoxice; îndeplinesc functia de transportatori formând diferite complexe (proteino-lipidic, proteino-glucidic, proteino-mineral, proteino-vitaminic, proteino-hidric si cu unele medicamente); participa la mentinerea echilibrului osmotic, la repartizarea apei si a substantelor dizolvate în ea în diferitele parti ale organismului; pot fi arse în organism cu scop energetic, 1 g de proteine eliberând 4 kcalorii.   

În componenta proteinelor intra aminoacizi. Din cei 20 de aminoacizi cunoscuti 8 sunt considerati esentiali, întrucât nu pot fi sintetizati în organismul omului si trebuie adusi zilnic cu alimentele.
Aminoacizii esentiali îndeplinesc functii diferite în organism: contribuie la normalizarea bilantului de azot, a metabolismului proteic si glucidic: normalizeaza metabolismul lipidelor si al fosfolipidelor în ficat, functionarea suprarenalelor si la sinteza adrenalinei, sinteza albuminei si globulinei, este necesar la cresterea animalelor si mentinerea echilibrului azotat, la sinteza proteinelor serice si a hemoglobinei, a acidului nicotinic si joaca un rol important în profilaxia pelagrei, normalizarea functiei glandei tiroide si a suprarenalelor etc

Proteinele alimentare, reiesind din valoarea lor biochimica, se împart în 3 categorii: I - proteinele din ou, carne, lapte, peste. Ele contin toti aminoacizii esentiali în proportii optime pentru sinteza proteinelor organismului, mentin echilibrul proteic în organism; II - proteinele din legume uscate, cereale. Acestea contin toti aminoacizii esentiali, dar nu în proportii suficiente pentru sinteza proteinelor omului; III - gelatina din oase, tendoane, cartilagii, zeina din porumb. în structura proteinelor porumbului lipsesc mai multi aminoacizi, si cei prezentati sunt în raporturi dezechilibrate si au valoarea biologica scazuta. Valoarea lor biologica poate fi marita prin asocierea cu proteine de calitate superioara. De exemplu: mamaliga cu lapte sau brânza.

Lipsa proteinelor în alimentatie duce la stari de denutritie cronica, diferite boli (hepatoza, pelagra s.a.), istovirea celulelor nervoase, retinerea cresterii la copii, micsorarea sintezei hormonilor suprarenalelor, hipofizei, tiroidei, pancreasului, glandelor sexuale, micsorarea masei corpului, anemie, leucopenie, polihipovitaminoza, dereglari ale metabolismului mineral (osteoporoza); pielea devine uscata, unghiile - fragile, cade parul.

Sunt bogate în proteine carnea (20%), pestele (18%), ouale (12,7%), brânza de vaci (18%), cascavalul (30%), soia (35%), fasolea (21%), nucile (18%), pâinea (8%), pastele fainoase (11%).
Alimentatia rationala recomanda ingerarea în 24 ore a 1 g de proteine la 1 kg de greutate corporala. Asadar, o persoana cu masa corpului de 70 kg are nevoie zilnic de 70 g de proteine. Aportul minim de proteine nu trebuie totusi sa fie mai mic de 40 g zilnic. O cantitate de proteine sub acest indice are drept consecinta faptul ca organismul îsi consuma proteinele tesuturilor.

 

Accesări: 8592
Print Friendly, PDF & Email

Sustinem