Publicat: Luni, 13 Decembrie 2010 Tipărire
Share

Peştera Gura Dobrogei, se află situată în zona centrală a Podişului Dobrogei, la 30 km nord-vest de Medgidia, lângă satul Târguşor, la o altitudine de aprox. 55 m. Aceasta este săpată prin eroziunea râului în calcare jurasice ce se întâlnesc în regiunea bazinului Văii Casimcea (este vorba de calcare organogene datând din Jurassic superior – aprox. 150 mil. ani – ce au constituit recife organizate în atoli solitari sau asociaţi (Orghidan et al, 1984)). Lungimea totală a galeriilor însumează aprox. 500 m, peştera prezentând două galerii principale (Galeria cu Ceramica şi Galeria cu Fosile), cu trei intrări.
Istoricul cercetarii pesterii începe cu arheologul Vasile Pârvan care o semnalează în 1926. De atunci au fost efectuate diferite cercetări arheologice, biologice etc fiind identificate numeroase artefacte aparţinând culturilor neolitice, scitice, greceşti, romane, fosilelor marine de importanţă paleontologică, dar si specii foarte rare de lilieci (Rhinolophus mehelyi). Pentru aceasta, peştera este declarată monument al naturii, iar din punct de vedere speologic este clasată în categoria de maximă importanţă: A (rezervaţie speologică).
Scopul expediţiei din Noiembrie a fost colectarea datelor necesare realizării unui model tridimensional al peşterii, precizia măsuratorilor şi respectiv a cartării urmând să fie elementul de noutate adus cercetării ştiinţifice de până acum.
Pentru efectuarea măsuratorilor au fost utilizate un teodolit model Theo 020,  telemetru, busolă cu clinometru, rulete, GPS, luxmetru, anemometru şi termohigrometre. A fost utilizată metoda clasică de cartografiere prin realizarea unor drumuiri, echeraje si radieri, la care s-au adaugat si date cu privire la înalţimea tavanului.

S-a lucrat pe doua echipe, una la drumuirile, radierile si echerajele principale, iar cealalta la echerajele secundare si cartările de detaliu. Dorinţa realizarii unei cartări de detaliu a complicat mult lucrurile, confruntându-ne cu situaţii ce nu fuseseră luate în calcul şi care au soliciat găsirea unor soluţii pe loc. La aceasta s-au adăugat si condiţiile dificile de cazare (tabăra se afla la baza versantului si trebuia permanent pazită) precum şi lipsa apei (cea mai apropiată sursă de apă potabilă se află la 3 Km).

Dupa două zile în care inaintasem doar 10 metri devenise foarte clar ca nu aveam sa terminăm de cartat în timpul propus. Am decis aşadar să cartăm pentru moment doar Galeria cu Ceramică. Dar şi aşa cartarea a fost dificilă şi plină de surprize: galerii ascunse, fisuri şi coridoare înguste, obstacole neprevăzute, până şi stratul de guano ce „pavează” peştera ne-a pus, nu de puţine ori, în situaţii greu de imaginat.  
În final, la capătul celor 4 zile şi a 16 ore de cartare continuă, pe data de 9 Noiembrie, la ora 7 dimineaţa, uitând de oboaseală, am ieşit din peşteră, cu mulţumirea lucrului încheiat. Insă, doar pentu această expediţie. Căci lucrul este abia la început. Urmează centralizarea datelor colectate, studii aprofundate cu privire la realizarea ulteioară a cartării şi a colectării de noi date, urmând ca în primavară să continuăm cercetarea cu o nouă expediţie.

Închei acest articol mulţumind celor care ne-au sprijinit în elaborarea acestui studiu, anume Asociaţia Studenţilor Geografi, precum şi profesorilor care ne-au stat alături cu sfaturi şi îndrumări metodologice.

Text şi foto de Bogdan Olariu si Dragoş Ş. Măntoiu

Puteti accesa galeria foto pe:

http://picasaweb.google.com/112915900126074266544/FotografiiArticol?authkey=Gv1sRgCJaPzZqLj--OhgE#

 

proalpin.ro