Pentru a face faţă încălzirii globale, un număr mare de specii animale şi vegetale vor fi nevoite să migreze către nord sau să urce la altitudini mai mari, însă circa o treime dintre ele nu vor reuşi să se deplaseze suficient de repede şi vor dispărea, potrivit unui studiu recent.

Scott Loarie, de la Universitatea Stanford, şi David Ackerly, de la Universitatea Barkely, autorii acestui studiu publicat, miercuri, în revista Nature, au calculat că viteza medie de deplasare a florei şi faunei, la suprafaţa Terrei, va ajunge la 0,42 kilometri pe an, în cursul secolului al XXI-lea.

Această viteză medie a fost calculată pe baza scenariului A12B al Grupului Interguvernamental de Experţi în Evoluţia Climei (GIEC), care prevede o creştere puternică, până la jumătatea acestui secol, a emisiilor de gaze cu efect de seră, în ciuda unei creşteri demografice scăzute şi a introducerii rapide a unor noi tehnologii mai eficiente şi ecologice.

Această valoare calculată acoperă diferenţe regionale foarte mari: vitezele de deplasare nu vor fi decât de 0,08 kilometri pe an pentru pădurile de conifere din regiunile montane tropicale şi subtropicale, dar ar putea atinge 1,26 de kilometri pe an în preriile inundate, mangrove şi regiunile deşertice.

În general, câţiva metri câştigaţi în altitudine vor permite o reglare pe o distanţă scurtă, în mediul montan, însă distanţele ce vor trebui parcurse la câmpie vor fi mult mai lungi.

Problema este că numeroase specii nu vor reuşi să se deplaseze suficient de repede: "aproape o treime dintre habitatele studiate vor avea viteze superioare chiar şi estimărilor cele mai optimiste despre posibilităţile de migrare a plantelor", se indică în comunicatul emis de Academia de Stiinţe din California.

Ca o circumstanţă agravantă, o mare parte a habitatelor naturale a fost fragmentată de om, "ceea ce face ca numeroase specii să nu aibă unde să se refugieze", potrivit aceloraşi experţi.

Iar rezervaţiile naturale, care sunt eficiente împotriva acestei fragmentări, dacă sunt suficient de mari, se vor confrunta cu migraţia speciilor pe care ar trebui să le protejeze.

Într-adevăr, "mai puţin de 10% din zonele protejate la nivel mondial îşi vor păstra condiţiile climatice actuale în interiorul graniţelor lor, în următorii o sută de ani", se afirmă într-un comunicat emis de cercetătorii Universităţii Stanford din SUA.

Preluat de pe mediafax.ro

Cel mai mare proiect eolian de pe plan local, dezvoltat de grupul ceh CEZ, va aduce României beneficii de aproximativ 300 de milioane de euro.

Dacă Oltenia este celebră pentru cărbune, zona Prahovei pentru petrol şi gaze, Dobrogea se poate lăuda cu altceva: vântul prielnic. Dovadă stă faptul că în judeţul Constanţa se lucrează acum la instalarea celui mai mare parc eolian de pe uscat din Europa, de 600 MW, aparţinând grupului ceh CEZ.

Alţi aproximativ 2.000 MW aşteaptă însă să intre în bătaia vântului în România în următorii ani. Cât câştigăm, însă, pe plan local din această industrie? Prima parte a proiectului grupului ceh, însemnând montarea a 139 de turbine (347,5 MW), ar trebui finalizată în primăvara acestui an, iar până acum au fost instalate 40. Dacă lucrurile merg cum trebuie, toate cele 240 de turbine cât va avea ferma se vor învârti, în 2011, în localităţile Fântânele şi Cogealac.

Investiţia totală se ridică la 1,1 miliarde de euro, iar circa 30% din această sumă va intra în economia românească, potrivit lui Martin Pacovsky, director operaţional al CEZ România.

„Estimăm că ce rămâne în economia românească, fie prin salarii, fie prin materialele pe care le cumpărăm sau alte servicii, se ridică la aproximativ 30% din valoarea proiectului. Brut, circa 300 de milioane de euro rămân în ţară. Restul sunt mai mult sau mai puţin turbinele, care sunt produse în afara României”, a declarat pentru EVZ oficialul CEZ.

Turbinele eoliene, furnizate de General Electric, sunt asamblate în Germania, în cea mai mare parte, şi în Spania. Ajung în Portul Midia, de unde, pentru transportarea fiecăreia, sunt necesare 10-12 camioane. Cum România nu este implicată în industria producţiei de echipamente pentru turbine, locurile de muncă semnificative sunt asigurate în timpul construţiei parcului, programate să dureze trei ani, când pe teren lucrează peste 500 de oameni.

Pentru realizarea parcului, grupul ceh lucrează direct cu două firme româneşti: construcţia va fi realizată de Viarom, parte a Eurovia Franţa, iar lucrările electrice vor fi executate de EnergoBit.

Forţa locală de muncă, necalificată

Din Fântânele au putut angaja doar forţă de muncă necalificată, folosită în general pentru pază. În comuna dobrogeană, cehii mai spun că vor construi drumuri, sisteme de alimentare cu apă, vor ajuta primăria să îşi pună la punct un sistem de management al deşeurilor. În plus, unii îşi fac cumpărăturile în zonă.

„Au deschis chiar şi un club de noapte datorită muncitorilor noştri din Fântânele… Este un loc foarte izolat. Dacă ai 500 de oameni la site, nu pot călători zilnic până la Constanţa”, adaugă oficialul CEZ. Localnicii mai câştigă bani şi din închirierea terenurilor pe 30 ani, însumând circa 600 de hectare.

Primarul din Fântânele, Gheorghe Popescu, ne-a declarat că până acum nu s-a simţit în comună un impact economic deosebit al investiţiei cehilor de la CEZ. Banii din autorizaţia de construcţie au mers la consiliul judeţean (1% din valoarea proiectului). „Încă nu au dat în folosinţă parcul eolian. Aşteptăm să vedem ce bonusuri o să ne dea atunci - la utilităţi, energie pentru iluminatul public...”, spune primarul.

Brand de ţară „verde”

Directorul din cadrul CEZ România spune că foarte importantă este şi partea de imagine a acestui proiect. „Sunteţi unul dintre statele europene care au un procent mare de energie verde - hidro, acum eoliană. Aş paria mult pe această imagine. Cred că, dacă guvernul va vrea, acest lucru ar putea deveni o poveste de supersucces. Şi ar putea atrage investitori”, a spus oficialul. El a adăugat că CEZ tatonează şi posibile investiţii în producţia de energie fotovoltaică.

LIPSĂ DE STRATEGIE

Slabi la capitolul „Industrie”
Potrivit Asociaţiei Române pentru Energie Eoliană (AREE), în 2010 vor fi instalaţi în România 500 megawaţi (MW) eolieni, faţă de circa 14 MW cât avem acum.

Până în 2012 vom avea 1.300 MW, însemnând jumătate din puterea maximă în eolian ce poate fi preluată în reţea. Cereri există însă pentru 22.800 MW, potrivit Transelectrica.
Totuşi, producţie de componente pentru turbine eoliene nu există în România. Un studiu al Asociaţiei Europene pentru Energie Eoliană arată că, la nivelul UE, companiile din acest sector aveau angajate, la începutul lui 2009, 108.600 de persoane. Circa 80% din aceste locuri de muncă erau în Spania, Danemarca şi Germania, ţări care, de altfel, au împreună 70% din capacitatea instalată în eolian.

În România, „de regulă, la fiecare MW instalat lucrează 1,5 persoane, reiese în urma unui calcul făcut de noi. Cele mai multe locuri de muncă sunt create pentru executarea drumurilor pietruite şi a fundaţiilor”, ne-a spus Dana Duică, director executiv al AREE.

Preluat de pe evz.ro