Sus temperatura e scăzută si capricioasă de la zi la zi, vînturile care suflă cu putere, vremea scurtă de vegetatie, redusă la 3—4 luni, lumina mai puternică si umezeală mai multă, fac ca arbustii care se încumetăpînă pe marile înăltimi să se reducă la rădăcini adînci, ca să-i întepenească bine, iar trunchiurile rămîn numai ca niste crengute, cicură de flori. Asa trăieste Smârdarul, frumosul smârdar (Rhododendron kotschyi) care azvîrle primăvara jarul boghioaselor sale flori pe coasta Bucegilor, fiind văzute si de jos, din drum de fier, cum intri în Sinaia.”

Ion Simionescu - DIN FAUNA SI FLORA ROMÂNIEI

Rhododendron (din grecescul: rhodos, "trandafir", si dendron, "arbore") este un gen numeros (peste 800 de specii) de plante(arbori si arbust) din familia Ericaceae orginar din estul Asiei si, în ciuda numelui alternativ de "bujor de munte", nu trebuie confundat cu bujorul propriuzis (Paeonia officinalis) care face parte dintr-o altă familie botanică, respectiv cea a Ranunculaceelor. Un alt nume popular este cel de "cocozar".

Dintre plantele lemnoase, în zona alpină din Romania se găsesc aproape numai tufe taratoare, care formează adesea adevărate păduri pitice. Cei mai răspanditi arbusti din această zonă sînt: jneapănul, ienupărul pitic, aninul de munte, sălciile pitice, smârdarul (sau rododendronul), merisorul, afinul, coacăza. Tufărisurile de smardar nu depăsesc 30–50 cm înăltime. Specia apare în raristile din etajul inferior, dar cea mai mare dezvoltare o are în acest etaj, mai ales pe culmile interioare si culmile nordice, pe versantii însoriti, pe soluri sărace,  acide. Acoperirea cu zăpadă în timpul iernii asigură protectia contra gerului, dar o condiŃie importantă este aceea ca zăpada să se topească repede, pentru a nu se reduce durata sezonului de vegetatie. Smardarul este uneori însotit de afin (Vaccinium myrtillus) si merisor (Vaccinium vitisidaea).

Uneori tufele de smârdar acoperă complet solul. Alteori covorul este întrerupt si smârdarul vegetează în pâlcuri, fâsii sau formează trepte de-a lungul coastei. Spatiile dintre tufe sunt ocupate cu specii din pajistile subalpine sau de pâlcuri de azalee de munte (Loiseleuria procumbens). În alte zone (coastele si seile puternic vântuite) Loiseleuria procumbens formează covoare dese si scunde, continue sau întrerupte de eroziuni eoliene.

Fiind o plantă care creste în conditii climaterice si de relief foarte specifice, el nu tolerează transplantări, lucru care face imposibilă introducerea acestuia în grădini. Frumusetea florilor sale - care emană un miros si o aromă asemănatoare visinelor - si care apar de obicei pe la sfârsitul lunii iunie si la începutul lunii iulie, si raritatea sa, face ca smârdarul să fie o plantă ocrotită si protejată ca atare. Smârdarul este peren si îsi păstrează frunzele verzi tot timpul anului. Înfloreste în iunie-iulie si, uneori, încă o dată toamna.Are numeroase ramuri neregulat încovoiate. Frunzele sunt îngrămădite la vîrful ramurilor au formă ovală sau eliptică, de l—2,5 cm lungime, scorŃoase, pe fată de un verde întunecat, lucitoare, pe dos cu numeroase puncte ruginii, cu marginile putin răsfrînte în jos.

Florile sunt de un rosu-roz aprins, plăcut mirositoare, asezate în mănunchi pe codite scurte, cu un caliciu foarte scurt si o corolă formată dintr-un tub cu cinci diviziuni.Florile sînt organizate în asa fel încît sa se evite fecundatia cu propriul polen. Altfel, se dezvoltă mai întîi staminele care produc polenul de timpuriu, cînd stigmatul (vîrful pistilului) nu este încă în stare de a primi polenul, într-o a doua faza se dezvoltă si stigmatul care acum poate primi polen de la alte floare. Prin această dezvoltare succesivă a celor două organe sexuale, se asigura o polenizare încrucisată, mai avantajoasă pentru perpetuarea speciei.

Florile sînt polenizate numai de bondari cu trompe lungi, putînd ajunge la nectarul din fundul tubului corolei. O serie de peri care se găsesc pe gîtul corolei si pe stamine nu îngăduie pătrunderea insectelor mici care ar încerca să ia nectarul fără a îndeplini polenizarea.

Adeseori pe frunze se găsesc niste umflături cărnoase rosietice sau galbene, pînă la mărimea unei cirese. Acestea sînt «gale» care se produc în urma pătrunderii în frunzi a unei ciuperci microscopice care excită tesuturile si produce dezvoltarea lor anormală.

Dintre numeroasele specii de Rhododendron, aceasta este singura care creste in muntii nostri, în zona alpină si subalpină, în goluri de munte, pe coaste si pe brâne. Planta este putin pretentioasă la hrană, crescînd pe soluri sărace, neprielnice multor altor plante. În schimb, este gingasă fată de geruri, vîrfurile tulpinilor degerînd în mod obisnuit în iernile aspre si fără zăpadă. Iată de ce Smârdarul se întinde numai pe acele locuri care sînt acoperite de zăpadă în timpul iernii, evitînd crestele bătute de vînt si dezgolite de zăpadă. Pe de altă parte, nu-i priesc nici locurile în care zăpada se aduni în cantităti prea mari si se topeste prea tîrziu, scurtandu-i timpul necesar completei sale dezvoltări.

Florile smârdarului au proprietăti tămăduitoare pentru numeroase afectiuni, facând din acesta un adevărat panaceu. Ele sunt mucilaginoase si contin aminoacizi esentiali. Alti componenti activi sunt cristalele microsublimate si polifenolii. Din florile sale, aidoma petalelor trandafirului se prepară siropuri, dulceată si ceaiuri medicinale.

Smârdarul a fost pus in evidentă si clasificat pentru prima oara de botanistul austriac Theodor Kotschy (1813-1866) , si deasemenea de maghiarul Lájos von Simonkai (1851-1910).

Rhododendron este un gen foarte larg raspandit, in intreaga emisfera nordica exceptand zonele uscate si in emisfera sudica in Asia de sud est si in nordul Oceaniei.

Specia are cea mai mare diversitate in muntii Himalaya, in centrul Nepalului si in muntii din Indo-China, Korea, Japan si Taiwan. Numeroase specii sunt si in zona tropicala din sudestul Asiei si nordul Australiei, cu 55 specii cunoascute in Borneo si 164 in Noua Guinee. Mai putine specii sunt intalnite in America de Nord si Europa iar in America de Sud si Africa nu au niciun reprezentant.

Rhododendron arboreum (Lali Gurans) este planta nationala Nepalului, iar Rhododendron niveum este copacul national in Sikkim, India.