Parcul Natural Bucegi

Categoria părinte: Resurse Categorie: Arii protejate Publicat: Miercuri, 27 Noiembrie 2013 Tipărire Email

Parcul Natural Bucegi, una dintre cele 27 de zone cu protecție de acest tip, a fost înființat în anul 1990, prin ordin al ministrului Mediului, ca parc național. Din anul 2000, prin legea 5/2000, i s-a conferit statutul de Parc Natural. Limitele sale au fost stabilite prin lege în anul 2003. Măsura trecerii sale în această categorie de conservare are scopul de a proteja zona împotriva exploatării iraționale a resurselor și pentru protejarea biodiversității.

De managementul zonei se ocupă Administrația Parcului Natural Bucegi, constituită ca subunitate a Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA. Potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr.230/2003, administrația Parcului Natural Bucegi trebuie sa fie alcătuită din 17 persoane, din care 11 agenți de teren și are ca atribuții: monitorizarea permanentă a Parcului, conștientizare publică și educație ecologică a turiștilor atât pe traseele turistice cât și în mod organizat în unitățile de cazare aceasta activitate adresându-se în special grupurilor de elevi și studenți care au venit în Parc, acțiuni de ecologizare (colectare gunoaie) din zona limitrofă traseelor turistice și a drumurilor auto de acces, activităţi ale Administrației în colaborare cu celelalte instituții abilitate ale statului privind ordinea publică ( Jandarmerie Montană), monitorizarea permanentă a fondului forestier național proprietate publică sau privată.

Suprafața parcului este de 32497 de hectare, pe întinsul a trei județe: Dâmbovița (aproximativ 50%), Prahova și Brașov. Ea cuprinde întregul masiv Bucegi, între următoarele limite: la est Valea Prahovei, care îl desparte de Munții Baiului, la nord Culoarul Râșnovului, care îl desparte de Munții Postăvarul, iar la vest de Culoarul Rucăr Bran, respectiv de Valea Brăteiului, care îl desparte de Munții Leaota.

Parcul Natural Bucegi este o zonă cu o mare diversitate biologică, geologică și geomorfologică ce suscită deopotrivă interes turistic și științific. Dintre obiectivele turistice, monumente ale naturii, 46 la număr, o scurtă enumerare ar cuprinde: Babele, Sfinxul, Colții Morarului, Cheile Răteiului, Cascada Urlătoarea, Moara Dracilor, Cheile Horoabei, Cheile Zănoagei, Cheile Tătarului, Mecetul Turcesc, Cascada Ialomiței, Pietrele de la Vf. Omu, Izbucul Coteanu, Stâncile din Poiana Stânii, Turnul Seciului, Peștera Tătaru, Baba Mare, Sfânta Ana.

Flora parcului cuprinde o serie de specii protejate de arbori și arbuști: zadă (Larix), tisă (Taxus baccata), zâmbru, frasin (Fraxinus), jneapăn (Pinus mugo), salcie pitică (Salix retusa), dar mai ales de specii floristice rare: floarea de colț (Leontopodium alpinum), papucul doamnei (Cypripedium calceolus), smârdar (Rhododendron kotschyi), iederă albă (Daphne blagayana), argințica (Dryas octopetala), sângele voinicului (Nigritella rubra), angelică (Angelica archangelica), mac galben (Glaucium flavum), limba cucului (Botrychium lunaria), iarbă roșioară (Silene acaulis), ghințură galbenă (Gentiana lutea), crucea voinicului (Hepatica transsilvanica), piciorul cocoșului (Ranunculus repens).

Fauna este și ea foarte bogată, cuprinzând mai multe specii ocrotite: Forfecuţă galbenă (Loxia curvirostra), cerb (Cervus elaphus), capră neagră (Rupicapra rupicapra), urs brun (Ursus arctos), lup (Canis lupus), mistreț (Sus scrofa), râs (Lynx lynx), cocoș de munte (Tetrao urogallus), acvilă de munte (Aquila chrysaetos), vultur pleșuv sur (Gyps fulvus), corb (Corvus corax), șorecarul comun (Buteo jamaicensis), mierla de piatră (Monticola saxatilis), forfecuță gălbuie (Loxia curvirostra), fâsă de munte (Anthus spinoleta).

În cuprinsul parcului se află mai multe zone de protecție strictă: Abruptul Bucșoiu - Mălăiești - Gaura (1.634 ha), Locul fosilifer Vama Strunga (10 ha), Peștera - Cocora (Valea Horoabei - Cocora) (307 ha), Abruptul prahovean Bucegi (3.478 ha), Muntele Colții lui Barbeș (1.513 ha), Locul fosilifer Plaiul Hoților.

Abruptul Bucșoiu - Mălăești - Gaura este rezervație naturală de tip mixt, fiind situată în județul Brașov, pe teritoriul localităților Bran, Moieciu și Râșnov. Rezervația naturală se suprapune sitului Natura 2000 - „Bucegi” și dispune de mai multe tipuri de habitate: fânețe montane, pajiști calcifile alpine și subalpine, tufărișuri alpine și boreale, păduri dacice de fag, păduri medio-europene de fag, păduri acidofile cu molid, păduri de zadă, păduri de zâmbru, vegetație lemnoasă cu cătină pe malurile râurilor, comunități cu ierburi higrofile, mlaștini turboase, abrupturi stâncoase cu vegetase chasmofitică, grohotișuri calcaroase, grohotișuri medio-europene calcaroase, grohotișuri silicioase și grohotișuri de șisturi calcaroase.

Abruptul prahovean Bucegi este, de asemenea, arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), fiind situată în județul Prahova, pe teritoriul orașelor Bușteni și Sinaia. Are, ca obiect al protecției: Arinișul de la Sinaia - Cumpătul (32,10 ha), rezervație naturală de tip floristic și faunistic situată în apropierea cartierului Cumpătul din Sinaia, Locul fosilifer Plaiul Hoților (6 ha), arie protejată ce adăpostește în flișuri cretacice importante depozite de faună fosilă și Munții Colții lui Barbeș (1.513 ha), arie naturală de tip geologic, floristic și faunistic aflată pe teritoriul administrativ al orașului Sinaia.

Muntele Colții lui Barbeș alcătuiesc o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată în județul Prahova, pe teritoriul orașului Sinaia. Aria naturală reprezintă o zonă muntoasă din extremitatea estică a Carpaților Meridionali, în Munții Bucegi, cu un relief diversificat (constituit din calcare, gresii, șisturi cristaline și conglomerate), cu abrupturi, grohotișuri, doline, custuri, hornuri, turnuri, ace, chei, goluri alpine, cu izvoare și văi (Valea Lupului, Valea Uscată), pajiști, pășuni și păduri, cu floră și faună specifică Bucegilor (stânjenel mic de munte - Iris ruthenica).

Locul fosilifer Plaiul Hoților corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală de tip paleontologic) fiind localizat în culmea Plaiul Hoților (o prelungire a masivului Păduchiosul), în partea sud-vestică a orașului Sinaia, lângă drumul național DN71 ce leagă județul Dâmbovița de Prahova. Aria protejată întinsă pe o suprafață de 6 hectare, reprezintă o zonă de abrupturi calcaroase, cu formațiuni de flișuri cretacice stratificate, alcătuite din roci argilo-marnoase de culoare cenușiu-gălbui, urmate de marne tari și conglomerate tilloide cu blocuri mari de calcare și șisturi marno-argiloase cu inserții de calcit; cu bogate depozite de faună fosilă, alcătuite din resturi de lamelibranhiate, gastropode, cefalopode sau brahiopode, precum și cu depozite de resturi fosilifere de plante.

Peștera - Cocora (Valea Horoabei - Cocora) este arie protejată ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală, tip mixt), situată în județul Dâmbovița, pe teritoriul comunei Moroeni. Are o suprafață de 307 ha și este compusă din sistemul carstic Bătrâna - Peștera Ialomiței cu Peștera Ialomiței, Cheile Urșilor, Cheile Peșterii (monumente ale naturii), Poiana Crucii și lapiezurile Turnul Siciului și Cheile Horoabei (monumente ale naturii).

Locul fosilifer de la Vama Strunga (monument al naturii) este arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală de tip paleontologic), fiind situată pe teritoriul comunelor Moieciu și Moroeni. Aria naturală reprezintă o zonă în versantul stâng al culmii șeaua Strunga, unde, în mai multe nivele litologice (strate cu conglomerate de calcare oolitice și nisipoase, gresii calcaroase și marnă) se află importante depozite de faună fosiliferă (constituită în cea mai mare parte din amoniți - moluște cefalopode cu cochilii spiralate compartimentate) datată în jurasicul mediu.

Surse:

wikipedia.org

bucegipark.ro/

Accesări: 11101

Parcul Natural Bucegi

Sustinem