Floarea de colți

Subiect frecvent, indeobste cunoscut de toti drumetii, floarea de colt nu este mai putin ravnita pe cat de cunoscuta a devenit in timp. Nu as putea spune carui fapt se datoreaza  notorietatea ei: sunt flori mai rare, sunt flori mai frumos alcatuite , sunt flori cu mai mari virtuti, totusi niciuna nu are forta de simbol pe care floarea de colt o are – puritate, forta, curaj, devotament.

Asociata frecvent cu imparatii germani (Franz Josef, Wilhelm I , Ludwig II de Bavaria) ea si-a capatat numele de floare a regilor si imparatilor, nume prezent si in Romania, unde floarea de colt a fost numita floarea reginei.

Armata elvetiana folosea pentru tresele ofiterilor superiori flori de colt in loc de stele. Trupele de vanatori de munte din Germania si Austria folosesc floarea de colt ca insemn si tot aceste tari au folosit-o ca distinctie pentru decorarea soldatilor in timpul celor doua razboaie mondiale. Floarea de colt apare si in zilele noastre intr-o diversa simbolistica: monetara (moneda de doi euro austrieci, bancnota de 50 de lei etc), comerciala(numele unor marci, linii aeriene etc) sau artistica (numele unor cantece sau trupe).

In Alpi, din ravna pentru a culege aceasta planta, fapt ce reprezenta dovada de suprema dragoste, mureau 20-30 de oameni anual, sacrificiu pare-se insuficient deoarece astazi floarea de colt este o mare raritate in acesti munti (este insa cultivata si comercializata), desi este protejata inca din 1878, in urma propunerii  Conferintei Internationale a Cluburilor Alpine de la Obwalden, Elvetia.

Si in Romania planta este destul de rara, fiind protejata prin lege de prin 1931. In ciuda, ciobanii si deopotriva turistii o culeg fara crutare din tot locul. Totusi floarea de colt are un mecanism de aparare eficient: chiar cand seminÅ£ele nu încolÅ£esc, planta nu piere dacă rizomul e neatins. „Aviz stăruitor celor care, cu toată opreliÅŸtea oficială, nu-ÅŸi vor birui ispita: să rupă ori să taie numai partea aeriană, să cruÅ£e organul din care va renaÅŸte floarea; păcatul lor va fi mai mic" (E. Pop).

In medicina traditionala floarea de colt era folosita sub forma unor ceaiuri sau infuzii in lapte cald pentru tratarea unor afectiuni abdominale(diareea si dizenteria) precum si pentru combaterea tuberculozei sau difteriei.

Medicina moderna a redecoperit floarea de colt folosind un extract din ea in cosmetica pentru diferite produse de ingrijire a pielii cu precadere impotriva procesului de imbatranire si a cremelor de protectie solara.

Numele latinesc: “Leontopodium” este derivat din doua cuvinte grecesti: “leon” si “podion” si s-ar putea talmaci piciorul leului. Numele german: “Edelweiss” este format din “edel”, ceea ce inseamna nobil, si “weiss”, adica alb. In Carpatii Romanesti localnicii ii spun simplu: albumită, flocoÅŸică ori flocoÅŸele; ciobanii din munÅ£ii Rodnei îi zic steluţă. Turistii i-au dat nume mai insemnate: Floarea Reginei, Floarea de Stanca sau Floarea de Colt (in perioada cand in Romania nu aveau voie sa existe regi si regine). Un alt nume a fost aproape uitat: Prescura, legat de locul jertfei, de altar.

Floarea de colt este o planta de stepa, ca si smiradarul, venita de departe din Asia, unde suratele sale cresc ca iarba de dese, atingand inaltimi de pana la 50 de centimetri.

Descrierea ei este simpla: are calatidiul (inflorescenta) compus, înconjurat de frunze lungi bracteiforme. Întreaga plantă este alb-tomentoasă(acoperit cu peri moi, catifelaÅ£i, de culoare albă). Frunzele sunt pasloase. Nu are miros, nu are corolă strălucitoare. Pare uscată ÅŸi o poÅ£i păstra aÅŸa cum ai cules-o, dacă nu e trecută, ani de zile. Asta este poate cauza pentru care e căutată.

In Europa pot fi gasite doua subspecii  de floare de colt: Leontopodium nivale subspecia alpinum si Leontopodium nivale subspecia nivale.

Poate fi intalnita la altitdini intre 1200 si 2600 de metri in muntii Europei( Alpi, Pirinei, Dinarici, Carpati) incepand cu luna iulie si pana in septembrie.  Planta poate avea dimensiuni intre 3 si 20 de centimetri.

Floarea de colt apartine ordinului “Asterales”, familia “Asteraceae” (cea mai raspandita familie de angiosperme dicotiledonate), specia ei numarand inca douazeci si trei de nume.

Dintre rudele apropiate ale sale am putea aminti: Arctium minus (brusture), Arnica montana (arnică), Eupatorium cannabinum (cânepa codrului), Achillea schurii (coada ÅŸoricelului de munte), Taraxacum officinale (păpădie), Ligularia sibirica (gălbinele, curechi de munte).

Mai putin comuna floare de colt de zapada (Leontopodium nivale subsp. nivale)poate fi gasita in Apeninii italieni si in Bulgaria in muntii Stara Planina si Pirin.

• Prec
• Mai departe