Luna padurii

Categoria părinte: Resurse Categorie: Legislatie Publicat: Miercuri, 10 Martie 2010

Luna Pădurii este unul din cele mai importante evenimente silvice şi ecologice, reprezentînd o modalitate de sensibilizare a publicului şi a factorilor decizionali, cu privire la importanţa pădurilor, a rolului lor esenţial în menţinerea echilibrului ecologic. Această sărbătoare îşi are începuturile încă din anul 1872, cînd a debutat organizarea sărbătorii sădirii arborilor în SUA, ca o consecinţă firească a accentuării despăduririlor. În România, prima dată a fost organizată în anul 1902 de către Spiru Haret, pe atunci ministru al Cultelor şi Instrucţiei Publice, sub denumirea „Sărbătoarea sădirii arborelui”.

Prin „Declaraţia de la Paris”, ocazionată de cel de-al X-lea Congres Forestier Mondial din 1991, s-a conturat conceptul de dezvoltare durabilă a pădurilor, deosebit de important în demersul specialiştilor din diverse domenii (silvicultori, ecologi, sociologi, economişti etc.) de a contracara efectele negative ale presiunii antropice asupra pădurilor. Acest concept de dezvoltare durabilă a pădurilor urmăreşte, în principal, găsirea unor metode corecte de gestionare a pădurilor şi evitarea interdicţiilor radicale care nu ar conduce decît la accentuarea presiunilor populaţiilor umane asupra pădurilor. Aceasta se concretizează printr-o activitate de exploatare forestieră realizată astfel încît tăierea arborilor să se facă planificat, în relaţie directă cu măsurile de refacere a pădurii şi a funcţiunilor sale.

Pădurea este cel mai important factor stabilizator al mediului înconjurător ce asigură conservarea resurselor de apă şi echilibrarea regimului de scurgere. Ea aduce mari servicii societăţii omeneşti, contribuind la creşterea calităţii vieţii prin funcţiile multiple de protecţie şi producţie pe care le îndeplineşte.

În literatura de specialitate se menţionează că pădurile au o capacitate de reţinere şi înmagazinare în sol de cca 10000 mc apă/an/ha. Astfel, pădurile sunt un imens rezervor natural de apă.

Pentru a produce lemn, pădurile consumă din aceasta  3-4000 mc apă/an/ha. Restul de 6-7000 mc se stochează în sol, ca o rezervă, care prin stratul freatic alimentează debitul izvoarelor, menţinând prin aceasta un regim echilibrat şi permanent al cursurilor de apă.

Reţeaua rădăcinilor unui singur molid de 80 de ani are o lungime de 4 km, a unui fag de aceeaşi vârstă 20 km. Prin aceasta se asigură stabilitatea mecanică, iar după ce rădăcinile mor şi putrezesc, se crează în sol zeci de mii de canale, prin care circulă apa de infiltraţie.

Pădurea poate fi considerată ca un “dispecerat al naturii”, din ea şi prin ea trec 70% din apele ţării noastre.

Abordând problema rolului hidrologic al pădurii, rezultă în mod evident aportul considerabil pe care acesta îl are în reglarea apei din precipitaţii, în atenuarea variaţiilor de debit, în asigurarea unor scurgeri permanente şi echilibrate de apă limpede, în protejarea solului împotriva proceselor de degradare provocate de ploile torenţiale.

Autentice laboratoare ale naturii, pădurile – împreună cu celelalte spaţii verzi-reprezintă o bogăţie de nepreţuit pentru fiecare aşezare urbană, fiind, datorită acţiunilor antipoluante, veritabile uzine de sănătate şi de echilibru ecologic.

Având în vedere şi caracterul de resursă naturală de lemn, asupra pădurii s-a produs o puternică acţiune de distrugere. Din această cauză, multe civilizaţii au decăzut şi multe popoare, s-au stins, pentru că după defrişarea pădurilor au dispărut apele şi în urma lor s-au aşternut deşerturile.

Este unanim recunoscut rolul pozitiv pe care îl are vegetaţia forestieră şi în împrospătarea aerului; ea reprezintă un scut împotriva vântului, opreşte şi reduce zgomotul. Astăzi sunt de neconceput aşezări umane fără parcuri, zone verzi şi păduri, care sunt adevărate bariere împotriva poluării aerului cu pulberi şi gaze, a poluării radioactive şi fonice.

Vegetaţia forestieră în jurul zonelor industriale cu emanaţii nocive contribuie la purificarea aerului prin dispersarea poluanţilor, reţinerea pulberilor, oprirea propagării substanţelor nocive şi atenuarea zgomotelor.

Pădurea măreşte neregularitatea suprafeţei terestre formând obstacole care produc turbulenţe mai mari ale curenţilor de aer şi care determină diluarea imisiilor. Încălzirea diferenţiată, respectiv răcirea suprafeţelor păduroase în timpul nopţii, produc mişcări verticale care au ca rezultat înlocuirea aerului viciat cu aer proaspăt. Oxigenul eliminat de pădure este transportat de curenţi de aer, uneori la distanţe foarte mari, împrospătând atmosfera poluată de deasupra oraşelor şi zonelor industriale.

Funcţia socială şi rolul recreativ al pădurii capătă o importanţă majoră în regiunile industriale şi justifică pe deplin afirmaţia lui KP Wentzel : “Nici o putere din lume nu poate opri şi ameliora forţele distrugătoare ale poluării pe glob, aşa cum o face vegetaţia forestieră”.

Pentru întărirea rolului pădurii, este necesar ca pe lângă efectuarea unor studii şi cercetări tot mai temeinice să se acorde grija cuvenită protejării şi extinderii vegetaţiei forestiere.

Trebuie să reţinem şi faptul că apărarea pădurii este şi o problemă a atitudinii sufleteşti faţă de arbore, de această fiinţă vegetală. Astăzi, mai mult ca oricând, sunt actuale versurile din marşul ”Ne cheamă pădurea” de Vasile Militaru : “Veniţi, ai codrilor prieteni, /Veniţi la ei, cu suflet viu, /Veniţi cât brazii mai au cetini, /Veniţi cât nu e prea târziu! /Pădurea e izvor de viaţă /Şi-n ea strămoşii-au mers mereu /Ca-ntr-o biserică măreaţă, /În care cântă Dumnezeu!”

În România, majoritatea ecosistemelor naturale sînt specifice pădurilor, caracterizate printr-o mare diversitate faunistică şi floristică, favorizată de poziţia geografică, de varietatea reliefului, de condiţiile hidrologice, climatice şi pedologice. Pădurea reprezintă baza economică a producţiei de lemn şi alte produse specifice forestiere, dar la fel de importante sînt şi funcţiile speciale de protecţie a mediului prin protecţia solului împotriva eroziunii, a alunecărilor de teren şi deşertificării, îmbunătăţirea bilanţului hidric şi asigurarea purităţii apelor, ameliorarea factorilor climatici dăunători.

Accesări: 13973
Print Friendly, PDF & Email