Legea Salvamont

Hotarâre nr. 77 din 23/01/2003

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 91 din 13/02/2003privind instituirea unor măsuri pentru prevenirea accidentelor montane şi organizarea activităţii de salvare în munţi.În temeiul art. 107 alin. (1) din Constituţie şi al art. 33 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de turism în România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 755/2001, cu modificările ulterioare, Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

CAPITOLUL I Organizarea activităţii de salvare în munţi

Art. 1. - Activitatea de salvare în munţi cuprinde patrularea preventivă, asigurarea permanenţei la punctele şi refugiile SALVAMONT, căutarea persoanei dispărute, acordarea primului ajutor medical în caz de accidentare şi transportarea accidentatului sau a bolnavului la prima unitate sanitară. Această activitate este desfăşurată de salvatori montani.

Art. 2. - Consiliile judeţene în a căror rază administrativ-teritorială se află trasee montane şi/sau pârtii de schi organizează servicii publice judeţene SALVAMONT care coordonează activitatea de prevenire a accidentelor montane şi de salvare în munţi a persoanelor accidentate şi a bolnavilor.

Art. 3. - Serviciul public judeţean SALVAMONT are următoarele atribuţii principale:
a) coordonează din punct de vedere administrativ şi organizatoric activitatea de salvare montană în judeţ;
b) propune omologarea sau desfiinţarea unor trasee montane;
c) coordonează şi supraveghează activitatea de amenajare, întreţinere şi reabilitare a traseelor montane din judeţ;
d) asigură preluarea apelurilor de urgenţă privind accidentele montane şi transmiterea acestora la şefii de formaţie SALVAMONT sau la înlocuitorii acestora;
e) asigură permanenţa la punctele şi refugiile SALVAMONT;
f) verifică îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 39;
g) organizează activitatea de pregătire profesională a salvatorilor montani în judeţ;
h) îndeplineşte orice alte atribuţii legate de activitatea de salvare montană prevăzute de legislaţia în vigoare sau stabilite prin hotărâre a consiliului judeţean.

Art. 4. - În localităţile pe teritoriul cărora există trasee turistice montane şi/sau pârtii de schi consiliile locale pot organiza, în condiţiile legii, servicii publice locale SALVAMONT.

Art. 5. - Serviciul public local SALVAMONT are următoarele atribuţii principale:
a) coordonează din punct de vedere administrativ şi organizatoric activitatea de salvare montană la nivel local;
b) verifică îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 39;
c) angajează, conform prevederilor art. 7, formaţiile necesare de salvatori montani;
d) asigură participarea salvatorilor montani, angajaţi în condiţiile art. 7 lit. a), la formele de pregătire profesională organizate de Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din România;
e) colaborează cu serviciul public judeţean SALVAMONT;
f) îndeplineşte orice alte atribuţii în ceea ce priveşte salvarea montană prevăzute de legislaţia în vigoare sau stabilite prin hotărâre a consiliului judeţean şi, respectiv, local.

Art. 6. - În situaţia în care la nivelul localităţilor pe teritoriul cărora există trasee montane şi/sau pârtii de schi consiliile locale nu organizează servicii publice locale SALVAMONT, atribuţiile prevăzute la art. 5 lit. a)-d) se îndeplinesc de serviciul public judeţean SALVAMONT.

Art. 7. - Serviciul public judeţean sau local SALVAMONT îşi constituie formaţiile astfel:

a) prin încheierea de contracte de muncă, contracte de colaborare sau contracte de voluntariat cu fiecare salvator montan, în baza legislaţiei în vigoare;
b) prin încheierea de contracte civile de prestări de servicii cu societăţi civile profesionale de salvatori montani sau cu organizaţii neguvernamentale care au ca scop salvarea montană şi care pun la dispoziţie întreaga echipă sau echipele necesare activităţii de salvare montană.

Art. 8. - Formaţia de salvare montană este alcătuită din minimum 6 membri salvatori montani.

Art. 9. - Numărul formaţiilor SALVAMONT este stabilit prin hotărâre a consiliului judeţean sau local, după caz, cu consultarea Asociaţiei Naţionale a Salvatorilor Montani din România, în funcţie de caracteristicile zonei montane, de afluenţa turiştilor, schiorilor şi alpiniştilor în zona montană respectivă.

Art. 10. - Formaţia de salvare montană are următoarele atribuţii principale:
a) deplasarea de urgenţă la locul solicitat, salvarea accidentatului sau a bolnavului, acordarea primului ajutor medical şi transportarea acestuia la locul stabilit, pentru a fi preluat de personalul medical de specialitate;
b) patrularea preventivă în zonele montane cu flux turistic mare, grad de periculozitate ridicat şi în staţiunile turistice montane de practicare intensivă a sporturilor de iarnă;
c) orice alte sarcini la care s-a obligat prin clauzele contractului în baza căruia a fost angajată.

Art. 11. - (1) Fiecare formaţie de salvare montană este condusă de un şef de formaţie ales de membrii acesteia. Şeful formaţiei are sarcina de a organiza activitatea de patrulare, de a mobiliza formaţia pentru intervenţie în timpul cel mai scurt, de a asigura coordonarea activităţii de intervenţie şi de a asigura instruirea permanentă a formaţiei.
(2) Şeful formaţiei de salvare montană îşi numeşte înlocuitorii care preiau atribuţiile acestuia în cazul indisponibilităţii titularului.

Art. 12. - Formaţia de salvare montană este dotată de către consiliul judeţean sau local, după caz, cu materiale de intervenţie, salvare şi transport al accidentatului sau al bolnavului, conform baremurilor prevăzute în anexa nr. 1. Baremurile pot fi suplimentate prin decizie a Asociaţiei Naţionale a Salvatorilor Montani din România. Conducătorul formaţiei SALVAMONT răspunde de folosirea şi de păstrarea acestor materiale.

Art. 13. - (1) Fiecare membru al formaţiei SALVAMONT este dotat cu echipament şi trusă de prim ajutor, conform baremurilor prevăzute la anexa nr. 1.
(2) Pentru acordarea asistenţei medicale de urgenţă la locul accidentului, membrii formaţiilor SALVAMONT vor efectua o perioadă de instruire la nivelul serviciilor de ambulanţă judeţene sau al unităţilor de primire a urgenţelor din cadrul spitalelor judeţene.

Art. 14. - Însemnele, legitimaţiile şi culorile distinctive ale echipamentelor membrilor echipelor SALVAMONT sunt unice pe întregul teritoriu al României şi se stabilesc de către Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din România. Folosirea acestor însemne de către persoane neautorizate constituie infracţiune şi se pedepseşte conform legislaţiei în vigoare.

Art. 15. - La acţiunile de patrulare preventivă sau la intervenţiile cu un grad redus de complexitate pot participa ca voluntari şi persoane care nu au calitatea de salvator montan, cu acordul şefului formaţiei de salvare montană, care va ţine o evidenţă a acestora.

Art. 16. - (1) Finanţarea serviciilor publice judeţene sau locale SALVAMONT, inclusiv dotarea şi echiparea cabanelor cu aparatură, instrumente şi materiale necesare desfăşurării activităţii, se face din bugetele proprii ale judeţelor sau din bugetele locale, după caz.
(2) Nominalizarea cabanelor care trebuie echipate şi dotate se face prin hotărâre a consiliului judeţean sau local, după caz, cu consultarea Asociaţiei Naţionale a Salvatorilor Montani din România.

Art. 17. - (1) Serviciile medicale de urgenţă furnizate de formaţiile SALVAMONT cu personal medical autorizat se subcontractează cu serviciile de ambulanţă.
(2) În cazul accidentelor în munţi formaţiile SALVAMONT apelează serviciul de ambulanţă care are obligaţia de a prelua de la acesta accidentaţii care necesită spitalizare.

Art. 18. - Membrii formaţiilor de salvare montană, care au încheiat contracte de colaborare şi de voluntariat şi care participă la activităţile de prevenire a accidentelor, de patrulare preventivă, salvare, pregătire şi perfecţionare, pot fi scoşi de la locul de muncă pe durata desfăşurării acestora, prin negociere între consiliile judeţene sau locale, după caz, şi unităţile/instituţiile unde aceste persoane îşi desfăşoară activitatea. Pentru perioada respectivă membrii echipelor SALVAMONT beneficiază de salariul mediu pe economie şi de menţinerea calităţii de persoană încadrată cu contract individual de muncă la unităţile/instituţiile unde aceste persoane îşi desfăşoară activitatea.

Art. 19. - (1) Fiecare membru al formaţiei SALVAMONT primeşte, pe perioada activităţii de patrulare, precum şi de salvare în munţi constând în căutarea, acordarea primului ajutor medical şi transportul accidentatului, o indemnizaţie de periculozitate care se stabileşte prin hotărâre a consiliului judeţean sau local, în raport cu riscurile şi cu condiţiile naturale specifice, precum şi cheltuielile de cazare şi transport.
(2) Pe perioada participării la activităţile prevăzute la alin. (1), precum şi la formele de pregătire profesională a salvatorilor montani, aceştia beneficiază de o indemnizaţie de hrană echivalentă cu baremul de hrană al sportivilor de performanţă.

Art. 20. - Agenţii economici din turism asigură echipelor SALVAMONT prioritate la utilizarea mijloacelor de transport pe cablu şi a serviciilor de cazare şi alimentaţie pe perioada în care acestea sunt în acţiuni de patrulare preventivă şi de salvare în munţi.

Art. 21. - (1) Serviciile publice SALVAMONT beneficiază de o frecvenţă radio de urgenţă naţională, care este pusă la dispoziţie în mod gratuit, precum şi de o pereche de frecvenţe de lucru pe repetor pentru probleme de organizare şi cooperare în munţi, care sunt asigurate, de asemenea, gratuit.
(2) Refugiile şi bazele SALVAMONT trebuie să fie dotate cu staţii de radioemisie fixe.

Art. 22. - (1) Membrii formaţiilor de salvare montană încheie asigurări pentru răspundere civilă profesională, de viaţă sau pentru accidente.
(2) Contravaloarea primelor de asigurare a salvatorilor montani angajaţi în condiţiile art. 7 lit. a) este achitată de consiliile locale sau de consiliile judeţene, după caz.
(3) Contravaloarea primelor de asigurare a salvatorilor montani angajaţi în condiţiile art. 7 lit. b) este achitată de persoana juridică angajatoare a acestora.

Art. 23. - (1) Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din România are, în domeniul prevenirii accidentelor montane şi organizării activităţii de salvare în munţi, următoarele atribuţii:
a) coordonează din punct de vedere tehnic activitatea de salvare montană din întreaga ţară, având dreptul de a emite norme tehnice obligatorii în activitatea de salvare montană;
b) organizează examenul de atestare în profesia de salvator montan;
c) organizează formele de pregătire profesională a salvatorilor montani;
d) organizează examenele de atestare periodică a salvatorilor montani;
e) conferă şi ridică dreptul de liberă practică în profesia de salvator montan;
f) aplică sancţiuni disciplinare membrilor săi;
g) organizează echipe speciale de salvatori montani;
h) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de statutul său.
(2) Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din România este recunoscută ca asociaţie de utilitate publică.

Art. 24. - Poate deveni salvator montan orice persoană care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a) are vârsta de cel puţin 18 ani;
b) nu are antecedente penale;
c) are o stare de sănătate corespunzătoare confirmată prin fişa medicală;
d) a parcurs formele de pregătire profesională şi a efectuat un stagiu de aspirantură, stabilite de Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din România;
e) are o conduită demnă şi morală;
f) a promovat examenul de atestare în profesie organizat de Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din România.

Art. 25. - (1) Salvatorii montani au obligaţia de a participa la intervale stabilite de Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din România la examene de reconfirmare a dreptului de liberă practică în profesia de salvator montan.
(2) Neparticiparea sau nepromovarea examenelor prevăzute la alin. (1) duce la pierderea dreptului de liberă practică în profesia de salvator montan.
Art. 26. - Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din România stabileşte prin norme proprii şi alte situaţii care determină pierderea dreptului de liberă practică în profesia de salvator montan.

CAPITOLUL II Prevenirea accidentelor montane

SECŢIUNEA 1 Amenajarea, omologarea şi întreţinerea traseelor turistice montane

Art. 27. - Traseul turistic montan trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să prezinte interes şi să facă legătura între două sau mai multe obiective;
b) să fie accesibil atât vara, cât şi iarna, scop în care se vor evita, atât cât este posibil, versanţii sau crestele expuse la viscole ori la curenţi puternici de aer. În condiţii speciale de altitudine sau de teren accidentat traseul turistic montan va fi recomandat numai vara;
c) să evite zonele favorabile producerii avalanşelor de zăpadă, alunecărilor de teren sau căderilor masive de pietre;
d) să nu necesite construirea prea multor amenajări - podeţe, balustrade, trepte - şi să permită îmbunătăţirea potecii - lărgirea ei, acoperirea porţiunilor surpate -, fără cheltuieli mari;
e) să nu traverseze zone întinse de grohotişuri sau de mlaştini.

Art. 28. - Criteriile de clasificare a traseelor turistice montane sunt prevăzute în anexa nr. 2.

Art. 29. - În funcţie de desfăşurarea pe teren a traseelor turistice montane se folosesc următoarele sisteme de marcaje:
a) marcaje în grup, care au, iniţial, un parcurs comun, după care semnele se ramifică succesiv pe diferite trasee;
b) marcaje centrifugale, cu semne care se despart chiar de la pornire pe trasee diferite;
c) marcaje în circuit, care au acelaşi punct de plecare şi de sosire;
d) marcaje cu ax comun, care au un traseu principal, numit şi magistrală, în general traseu de creastă, din care se ramifică sau către care se dirijează mai multe trasee secundare;
e) marcaje pentru traseele dus-întors.

Art. 30. - Pentru marcarea traseelor turistice montane şi pentru asigurarea uniformităţii şi respectării inscripţionării internaţionale se utilizează semnele prevăzute în anexa nr. 3.

Art. 31. - Indicatoarele de trasee turistice montane sunt cele prevăzute în anexa nr. 4.

Art. 32. - Documentaţiile pentru amenajarea traseelor turistice montane noi şi pentru modificarea traseelor existente se întocmesc de către consiliile judeţene sau locale, după caz, şi de Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din România şi cuprind:
a) date de bază - traseul, unitatea montană, judeţul sau judeţele în a căror rază se află traseul;
b) date privind execuţia şi întreţinerea marcajului şi a traseului;
c) harta traseului la una dintre scările: 1:50.000, 1:25.000 sau 1:20.000.

Art. 33. - Omologarea traseelor turistice montane se face de Ministerul Turismului, conform legislaţiei în vigoare, în baza documentaţiilor prevăzute la art. 32 şi la iniţiativa consiliului judeţean sau local, după caz, în a cărui rază se află traseul şi a Asociaţiei Naţionale a Salvatorilor Montani din România.

Art. 34. - Condiţiile materiale şi financiare necesare lucrărilor de amenajare şi întreţinere a traseelor turistice montane se asigură de consiliile judeţene şi/sau locale sub a căror autoritate funcţionează serviciul public SALVAMONT.

Art. 35. - Pentru întreţinerea traseelor turistice montane sunt obligatorii următoarele lucrări:
a) periodic se curăţă, se repară şi se îmbunătăţesc potecile, taluzurile, sectoarele protejate de balustrade, treptele, cablurile şi lanţurile de sprijin, copertinele şi punţile peste ape şi se înlătură toate obstacolele care barează trecerea;
b) în fiecare primăvară se completează şi se înlocuiesc stâlpii, săgeţile, indicatoarele, inscripţionările şi semnele de marcaj deteriorate, distruse sau descompletate;
c) stâlpii de marcaj din zonele de avalanşe se schimbă pe teren ferit, iar marcajul se înlocuieşte pe aceste porţiuni cu semne pe sol, acolo unde este posibil.

SECŢIUNEA a 2-a Măsuri de prevenire a accidentelor montane

Art. 36. - Pentru adăpostirea persoanelor aflate în dificultate, surprinse de schimbări meteorologice bruşte în zone montane izolate, departe de cabane, se construiesc, se amenajează sau se reamenajează refugii.

Art. 37. - Lucrările de amenajare, precum şi de construire a refugiilor, a bazelor SALVAMONT şi a punctelor sanitare SALVAMONT se execută de către consiliile judeţene şi locale în a căror rază administrativ-teritorială se află, sub directa supraveghere a serviciului SALVAMONT.

Art. 38. - Fondurile necesare pentru amenajarea şi întreţinerea traseelor turistice montane, precum şi pentru construirea refugiilor, a bazelor SALVAMONT şi a punctelor sanitare SALVAMONT se asigură din bugetele proprii ale judeţelor şi din bugetele locale.

Art. 39. - Persoanele fizice sau juridice care administrează cabane montane, nominalizate potrivit prevederilor art. 16 alin. (2), au următoarele obligaţii principale:
a) să doteze cabanele, cu finanţarea potrivit prevederilor art. 16 alin. (1), cu: semnalizatoare luminoase pentru orientarea turiştilor în timpul nopţii şi în condiţii meteorologice care prezintă pericol de
accidentare; post telefonic fix sau mobil şi staţie de emisie-recepţie radio; mijloace de avertizare sonore la cabanele de creastă, care vor fi folosite în mod intermitent pentru orientarea turiştilor în timpul unor condiţii meteorologice deosebite, precum şi ca semnal de alarmă în caz de accidente, semnal stabilit convenţional între cabanieri, echipele SALVAMONT, unităţile din apropiere ale Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne şi staţiile meteorologice; materiale, instrumente şi medicamente prevăzute în anexa nr. 1, pentru cabane;
b) să monteze la cabane panouri cu traseele din zonă, diferite pentru sezonul de vară şi pentru cel de iarnă, cu marcarea distinctivă a porţiunilor periculoase şi a refugiilor care pot fi folosite;
c) să întocmească registrul de trafic al turiştilor la cabană;
d) să afişeze zilnic buletinul meteorologic;
e) să informeze turiştii asupra celor mai convenabile căi de acces, în funcţie de condiţiile meteorologice ale zilei.

Art. 40. - Persoanele fizice sau juridice care organizează acţiuni turistice în munţi au următoarele obligaţii principale:
a) să utilizeze ghizi montani calificaţi, dotaţi cu mijloace de comunicaţie (telefon mobil, staţie radio de comunicaţie) capabile să asigure legătura cu punctele de alarmare a formaţiilor SALVAMONT;
b) să informeze turiştii asupra condiţiilor meteorologice ale zilei;
c) să recomande turiştilor echipamentul necesar pentru parcurgerea traseului turistic montan;
d) să utilizeze variantele de trasee turistice montane adecvate componenţei grupului şi condiţiilor meteorologice.

CAPITOLUL III Răspunderi şi sancţiuni

Art. 41. - (1) Constituie contravenţii următoarele fapte:
a) neorganizarea de către consiliile judeţene, care au zone montane în raza administrativ-teritorială, a serviciilor publice SALVAMONT;
b) neefectuarea de către consiliile judeţene sau consiliile locale, după caz, a lucrărilor de amenajare şi întreţinere a traseelor turistice montane;
c) neasigurarea formaţiilor SALVAMONT şi a cabanelor nominalizate cu baremurile minime de materiale, medicamente, instrumente şi dispozitive prevăzute în prezenta hotărâre;
d) nerespectarea de către agenţii economici şi persoanele fizice a obligaţiilor prevăzute la art. 39 şi 40.
(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează astfel:
a) cu amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei, faptele prevăzute la lit. a) şi b);
b) cu amendă de la 20.000.000 lei la 50.000.000 lei, faptele prevăzute la lit. c) şi d).
(3) Amenzile se aplică şi persoanelor juridice.
(4) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de personalul anume împuternicit al Ministerului Turismului.
(5) Contravenţiilor prevăzute la alin. (1) le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.

CAPITOLUL IV Dispoziţii finale

Art. 42. - Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 43. - Ministerul Sănătăţii şi Familiei asigură, prin direcţiile judeţene de sănătate publică, convocarea şi instruirea anuală a cabanierilor nominalizaţi potrivit prevederilor art. 16 alin. (2) şi a ghizilor montani pentru acordarea primului ajutor medical şi folosirea medicamentelor din dotarea cabanelor turistice.

Art. 44. - (1) Prezenta hotărâre intră în vigoare la 90 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Pe aceeaşi dată se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 1.269/1996 pentru aprobarea Normelor privind prevenirea accidentelor turistice şi organizarea activităţii de salvare în munţi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 2 decembrie 1996, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

PRIM-MINISTRU ADRIAN NÄ‚STASE
Contrasemnează: Ministrul turismului, Matei-Agathon Dan p. Ministrul sănătăţii şi familiei, Radu Deac, secretar de stat p. Ministrul muncii şi solidarităţii sociale, Răzvan Ionuţ Cirică, secretar de stat
BucureÅŸti, 23 ianuarie 2003.
Nr. 77.

ANEXA Nr. 1

BAREMURI de dotare a membrilor echipelor SALVAMONT şi a cabanelor cu instrumentar medical, medicamente, materiale sanitare şi cu materiale pentru intervenţie, salvare şi transport al bolnavilor şi turiştilor accidentaţi în zona montană

1. Baremul de dotare a fiecărui membru al formaţiei SALVAMONT cu echipament individual şi materiale necesare pentru intervenţie, salvare şi transport al bolnavilor şi turiştilor accidentaţi în zona montană:
- bocanci tip alpin: a) de iarnă; b) de vară;
- costum alpin (pantalon de vară, bluză de vară, pelerină de ploaie, pantalon de iarnă, bluză vătuită, şosete de lână, suprapantalon, vestă vătuită, parazăpezi, hanorac impermeabil);
- bocanci de schi;
- costum de schi;
- căciuliţă de schi;
- mănuşi de protecţie;
- schiuri complete (schiuri, beţe de schi, legături alpine, legături de tură, piei de focă);
- ochelari de protecţie;
- cască de protecţie;
- vestă de siguranţă;
- colţari;
- piolet;
- rucsac;
- aparatură de emisie-recepţie radio;
- telefon mobil;
- binoclu;
- trusă medicală individuală;
- lanternă cu baterii;
- briceag.

2. Baremul de dotare cu instrumentar sanitar de prim ajutor, cu materiale sanitare şi cu medicamente a trusei individuale de prim ajutor medical a fiecărui membru al formaţiei SALVAMONT:

A. Instrumentar medical de prim ajutor:
- pipetă 2 buc. - foarfece drept 1 buc. - pensă Kocher 1 buc. - pensă Pean dreaptă 1 buc. - pipă Guedel 1 buc. - atelă cervicală - atele Krammer de diferite mărimi, atele gonflabile sau alte materiale pentru imobilizări de fracturi, seturi 4 buc. - "batista salvatorului" sau alte dispozitive ajutătoare pentru respiraţia gură la gură 1 buc. ˙ - cutie din metal - 20/12 cm 1 buc. - coliere 2 buc.

B. Materiale sanitare:
- apă oxigenată 200 gr - alcool sanitar 200 gr - alcool iodat 5% 200 gr - comprese sterile, cutii 2 buc. - feşi 5/8 4 buc. - feşi 10/10 4 buc. - vată medicinală 200 gr - garou 1 m - role de leucoplast 1 buc. - pansament cu rivanol 2 pachete ˙ - pansament individual 2 buc. - tifon 1 m - mănuşi
- mănuşi chirurgicale - folie izolantă, tip Sirius, pentru protejarea accidentatului 1 buc. - soluţii perfuzabile

C. Medicamente:
- algocalmin tablete 20 buc. - aspirină tablete 20 buc. - bioxiteracor spray 1 flacon ˙ - colir oftalmologic antiseptic 1 flacon - nor spray 1 flacon - paracetamol tablete 20 buc. - unguent cu antibiotice 1 tub - scobutil 20 tablete - codeinfosfat 10 tablete - decongestionant nazal 1 flacon - loperamid 10 tablete - metoclopramid 10 tablete - cărbune medicinal 10 tablete - proculin picături 1 flacon - saprosan pulvis 1 flacon - muşeţel (plicuri) 1 pungă - nitroglicerină 1 flacon - trombină uscată 1 flacon

3. Baremul minim de dotare a echipei SALVAMONT cu echipament şi materiale pentru intervenţie, salvare şi transport al bolnavilor şi turiştilor accidentaţi în zona montană:
- akijă (targă pentru transport iarna) 2 buc. - targă cu roţi 2 buc. - tărgi speciale 2 buc. - dispozitive de transport în abrupt 2 buc. - troliu 1 buc. - sonde avalanşe 10 buc. - corzi alpine diferite 4 buc. x 80 m - carabiniere 40 buc. - cordeline diferite 4 buc. x 50 m - aparatură de iluminat 2 buc. - aparatură pentru avertizare 1 buc. - aparatură de căutare în avalanşă 1 buc. - saci de dormit 6 buc. - saltele izopren 6 buc. - corturi 2 buc. - surse de încălzire (primusuri) 2 buc. - câini de căutare 1 ˙ - mijloace de transport auto specifice (scutere de zăpadă, ambulanţă, maşină de teren), opţional 1 buc. -ciocanealpinism2buc.
- pitoane diferite 40 buc.
În funcţie de complexitatea zonei de activitate, la această dotare generală se adaugă şi alte materiale specifice, conform normelor emise de Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din România.

4. Baremul de dotare a cabanelor cu instrumentar medical de prim ajutor, cu materiale sanitare şi cu medicamentele care se acordă gratuit accidentaţilor sau bolnavilor:

A. Instrumentar medical de prim ajutor:
- pipetă 1 buc. - foarfece drept 1 buc. - pensă Kocher 1 buc. - pensă Pean dreaptă 1 buc. - pipă Guedel 1 buc. - atele Krammer de diferite mărimi, atele gonflabile sau alte materiale pentru imobilizări fracturi, seturi 4 buc. - "batista salvatorului" sau alte dispozitive ajutătoare pentru respiraţia gură la gură 1 buc. - cutie din metal - 20/12 cm 1 buc. - coliere 2 buc. ˙

B. Materiale sanitare:
- apă oxigenată 200 gr - alcool sanitar 200 gr - alcool iodat 5% 200 gr - comprese sterile, cutii 2 buc. - feşi 5/8 4 buc. - feşi 10/10 4 buc. - vată medicinală 200 gr - garou 1 m - role de leucoplast 1 buc. ˙ - pansament cu rivanol 2 pachete - pansament individual 2 buc. - tifon 1 m

C. Medicamente:
- algocalmin fiole 5 buc. - algocalmin tablete 20 buc. - aspirină tablete 20 buc. - bioxiteracor spray 1 flacon ˙ - colir oftalmologic antiseptic 2 flacoane - nor spray 1 flacon - tetraciclină unguent 1 tub - unguent cu antibiotice 1 tub -saprosanpulvis1flacon
- muşeţel (plicuri) 1 pungă - nitroglicerină 1 flacon - dicarbocalm 1 cutie - antinevralgice 20 tablete - talazol 1 flacon - clorocalcin 1 flacon - bixtonim 2 flacoane - piramidon 30 tablete - emetiral tablete 1 flacon - revulsin 1 tub - ramnolax 2 flacoane - cărbune medicinal 1 cutie - paracetamol 20 tablete - codeină fosfatică 1 flacon - scobutil 1 flacon - ulcerotrat 20 tablete - loperamid 20 tablete - furazolidon 2 flacoane - romergan 10 tablete - diazepam 10 tablete - laxative comprimate 10 tablete - hiposerpil 10 comprimate - miofilin 10 tablete - milfidipin 10 tablete - propanolol 10 tablete - ampicilină 40 capsule - biseptol 20 tablete - metoclopramid 4 fiole - papaverină 4 fiole - scobutil compus 4 fiole - fortral 2 fiole - atropină 2 fiole - dogoxin 2 fiole - furosemid 2 fiole - adrenalină 3 fiole - efedrină 5% 3 fiole - cofeină 4 fiole - miofilin 4 fiole - calciu bromat 2 fiole - xilină 2% 6 fiole - hemisuc de H 10 fiole - diazepam 2 fiole - hidrocortizon acetat 4 fiole - glucoză 33% 4 fiole - adrenostazin 4 fiole - venostat 4 fiole - ser antiviperin 2 fiole - anatoxină tetanică 4 fiole - talc 10 plicuri.

5. Baremul de dotare a cabanei cu materiale pentru intervenţie, salvare şi transport al bolnavilor şi turiştilor accidentaţi în zona montană:
- corzi alpine 80 m 2 buc. - sonde avalanşă 10 buc. - akijă (targă pentru transport iarna) 1 buc. - targă alpină pentru vară 2 buc. - carabiniere 10 buc. - ciocan alpin 1 buc. - lanterne 4 buc. - pitoane diferite 20 buc. ˙ - cordeline - 50 m 2 buc. - rucsac 1 buc.

ANEXA Nr. 2

CRITERIILE de clasificare a traseelor turistice montane
Criteriile de clasificare a traseelor turistice montane sunt: timpul de mers, sezonalitatea, gradul de dificultate ÅŸi nivelul de echipare a turiÅŸtilor.
a) Timpul de mers se înscrie în fişa tehnică şi pe indicatoare, exprimat în ore, fracţiuni de oră şi, mai rar, în minute şi se va calcula astfel:
- pe teren plat ÅŸi pe pante mici, 4 km/h;
- în urcuş, pe potecă amenajată, 350 m diferenţă de nivel/h;
- în urcuş, pe potecă neamenajată, 250 m diferenţă de nivel/h;
- în coborâre, pe potecă amenajată, 450 m diferenţă de nivel/h;
- în coborâre, pe potecă neamenajată, 400 m diferenţă de nivel/h.
La o oră de mers se adaugă 10 minute necesare odihnei. Distanţa în kilometri se utilizează în calcul numai pe traseele cu peste 80% de mers pe plat şi cu maximum 20% de mers pe pantă cu înclinare de maximum 10 grade.
Pentru calcularea distanţelor şi timpilor de mers se efectuează măsurători pe teren şi pe hartă.
b) Sezonalitatea este criteriul pe baza căruia traseele turistice montane se împart în: trasee de primăvară şi de toamnă, trasee de vară şi trasee de iarnă.
c) Gradul de dificultate este criteriul pe baza căruia traseele turistice montane se împart în:
- trasee cu grad mic de dificultate, cu următoarele caracteristici: durata traseului - 3-6 ore; diferenţa de nivel - 300-700 m; efort fizic moderat, care nu necesită pregătire fizică specială;
- trasee cu grad mediu de dificultate, cu următoarele caracteristici: durata traseului - 4-8 ore; diferenţa de nivel - 500-1.000 m; efort fizic susţinut numai pe unele etape ale traseului, care necesită o condiţie fizică şi orientare bune;
- trasee cu grad mare de dificultate, cu următoarele caracteristici: durata traseului - 5-9 ore; diferenţa de nivel - 800-1.500 m; efort fizic continuu şi intens, care necesită o foarte bună condiţie fizică şi antrenament înainte de abordarea traseului.
d) Nivelul de echipare solicitat drumeţilor este criteriul pe baza căruia traseele turistice montane se împart în:
- trasee care nu necesită echipament special pentru parcurgerea lui; acest tip de traseu se desfăşoară pe poteci amenajate, drumuri forestiere şi nu prezintă porţiuni accidentate;
- trasee care necesită echipament de drumeţie de complexitate medie; acest tip de traseu se desfăşoară pe poteci cu porţiuni accidentate, grohotişuri, pante alunecoase cu grad de înclinare mediu;
- trasee care necesită echipament de drumeţie special şi complex; acest tip de trasee se desfăşoară pe poteci accidentate, puţin conturate şi/sau pe porţiuni fără potecă, cu pante abrupte care necesită uneori ajutorul mâinilor pentru ascensiune.

ANEXA Nr. 3

SEMNELE utilizate pentru marcarea traseelor turistice montane şi condiţiile de detaliu tehnic pe care acestea trebuie să le îndeplinească pentru asigurarea uniformităţii şi respectării inscripţionării internaţionale
Pentru marcarea traseelor turistice montane se utilizează următoarele semne:
a) banda verticală - pe fond alb - pentru marcarea traseelor principale, numite şi magistrale, care sunt, de regulă, trasee de creastă;
b) crucea cu braţe egale - pe fond alb - pentru marcarea traseelor de legătură;
c) triunghiul echilateral - pe fond alb - şi punctul într-un cerc - pe fond alb - pentru marcarea traseelor secundare;
d) punctul cu cercuri duble de culoare albă şi roşie pentru traseele dus-întors.
Culorile pentru semnele de marcaj sunt: roÅŸu, galben ÅŸi albastru, obligatoriu pe fond alb.
Pentru asigurarea uniformităţii şi respectării inscripţionării internaţionale semnele de marcaj vor îndeplini următoarele condiţii de detaliu tehnic:
a) se vor încadra într-un patrulater imaginar cu laturile de 16-20 cm;
b) benzile de culoare vor avea o lăţime de 6 cm, iar cele de culoare albă, de 5 cm (5 + 6 + 5 = 16 cm);
c) triunghiul cu miezul de culoare va avea laturile de 10 cm, iar banda de culoare albă, de 3 cm (3 + 10 + 3 = 16 cm);
d) punctul de culoare va avea diametrul de 10 cm, iar banda de culoare albă, o lăţime de 3 cm (3 + 10 + 3 = 16 cm);
e) crucea de culoare va avea cele două benzi perpendiculare de 3 cm, iar banda de culoare albă, de 5 cm (5 + 6 + 5 = 16 cm);
f) semnele de marcaj se vor aplica în ambele sensuri de circulaţie, la distanţe astfel apreciate încât să fie uşor vizibile de la un semn la altul, perpendiculare pe direcţii de mers şi la înălţimea de 1,5-2 m faţă de sol;
g) în golurile alpine şi în poienile foarte mari semnele de marcaj se vor face pe stâlpi confecţionaţi din ţevi metalice; stâlpii vor fi vopsiţi mai întâi cu grund de protecţie, apoi cu vopsea de culoare albă şi neagră, în dungi alternative de 30 cm lăţime, vor fi prevăzuţi la partea inferioară cu gheare pentru fixarea în fundaţii de ciment şi apoi, în pământ şi la partea superioară, cu o paletă pentru semnele de marcaj;
h) pentru protecţia arborilor semnele de marcaj se vor aplica direct pe copaci, prin vopsire, fiind interzisă fixarea în cuie a altor indicatoare;
i) în zonele stâncoase, greu accesibile, semnele de marcaj se vor aplica pe palete metalice scurte sau pe lespezi plate din piatră, implantate în grămezi de pietre, cimentate, cu o înălţime de 0,4-0,6 m;
j) în zonele în care traseul turistic montan este bine trasat şi nu are ramificaţii nu se va face exces de semne, dar se vor marca în mod deosebit intrările în pădure (din drumuri, poieni, goluri alpine, văi) prin unul sau mai multe semne uşor vizibile;
k) pe un traseu comun, marcat cu semne diferite, vor fi aplicate toate semnele, în grup, unul sub altul, şi nu alternativ, la distanţe mari unul de altul; în zonele stâncoase semnele de marcaj se vor grupa orizontal;
l) în punctele de inflexiune a direcţiei de mers a potecii se vor aplica săgeţi bicolore (culoarea albă + culoarea marcajului), care vor indica unghiul direcţional; săgeata va avea o lungime de 40-50 cm, o lăţime totală de 8-10 cm şi unghiul direcţional de 15 grade, 30 grade, 45 grade, 60 grade, 75 grade, 90 grade, 105 grade şi de 120 grade;
m) în zone deosebit de circulate şi expuse fenomenului de ceaţă marcajul care va indica apropierea refugiului alpin sau a cabanei va fi dublat de un sistem de atenţionare acustic sau vizual, acţionat electric sau mecanic; în cazul cabanelor funcţionarea acestui sistem va fi în responsabilitatea cabanierului;
n) la executarea tuturor marcajelor se vor folosi vopsele reflectorizante şi rezistente la ger, căldură, soare, umezeală şi agenţii poluanţi corosivi;
o) se va evita marcarea drumurilor publice şi a drumurilor forestiere altfel decât prin tăbliţe indicatoare, la capetele acestora; în cazul în care un traseu turistic montan se interferează cu un drum public, traseul va fi marcat astfel încât să fie bine relevate intrările şi ieşirile din drumul public.

ANEXA Nr. 4

INDICATOARELE de trasee turistice montane ÅŸi standardizarea acestora

Indicatoarele de trasee turistice montane sunt:

a) indicatoarele de direcţie sunt: indicatoare de direcţie simple, care au o lungime de 68 cm şi o lăţime de 28 cm, şi indicatoare de direcţie duble, care au o lungime de 78 cm şi o lăţime de 28 cm;

b) indicatoarele de traseu sunt cu dimensiuni variabile (32 cm/45 cm, 40 cm/56 cm, 50 cm/70 cm şi 63 cm/87 cm), în funcţie de volumul de informaţii pe care îl conţin, şi sunt amplasate pe verticală sau pe orizontală, pe un picior sau pe două picioare;

c) indicatoarele de documentare sunt cele care vor conţine informaţii despre traseele turistice montane marcate şi principalele puncte de interes turistic din zona pe care o prezintă.

Pe indicatoarele de la intrările şi ieşirile de pe traseu vor fi trecute şi dificultăţile drumeţiei astfel:

• pericol de avalanşă;
• cornişă pe traseu;
• dificultăţi alpine (pasaje, săritori);
• condiÅ£ii meteo care pot influenÅ£a substanÅ£ial parcursul;
• orientare dificilă;
• pantă mare ÅŸi alunecoasă;

d) tablele toponimice sunt indicatoare pentru lacuri, râuri, monumente ale naturii, vârfuri de munte, şei importante, pentru alte obiective culturale şi de interes turistic. Tablele toponimice vor fi realizate din plăci fibrolemnoase impermeabilizate sau din fibre de sticlă, rezistente la intemperii, de dimensiunile 32 cm/45 cm, în culori diferite pentru fiecare element prezentat, astfel:

• tablele toponimice inscripÅ£ionate cu litere de culoare albă pe fond de culoare albastră sunt pentru lacuri ÅŸi râuri;
• tablele toponimice inscripÅ£ionate cu litere de culoare neagră pe fond de culoare galbenă sunt pentru monumente ale naturii;
• tablele toponimice inscripÅ£ionate cu litere de culoare neagră pe fond de culoare albă sunt pentru alte obiective de interes turistic.

Pentru standardizarea indicatoarelor de trasee turistice montane realizarea şi implantarea lor se vor face cu respectarea următoarelor condiţii:

• stâlpii de marcaj pentru indicatoare vor avea dimensiunile de 2,20 m - 2,40 m înălÅ£ime ÅŸi de 0,10 m - 0,12 m grosime; stâlpii se vor îngropa în fundaÅ£ii solide, la o adâncime de 0,50 m - 0,70 m;
• paletele cu semnul de marcaj se vor orienta perpendicular pe direcÅ£ia de mers, iar săgeÅ£ile, pe direcÅ£ia axului traseului;
• săgeÅ£ile indicatoare de direcÅ£ie vor menÅ£iona obligatoriu obiectivul cel mai apropiat, timpul de mers până la acesta ÅŸi semnul de marcaj;
• tablele indicatoare, care se vor instala în punctele de convergenţă (răspântie) a mai multe trasee turistice montane, vor cuprinde obligatoriu următoarele informaÅ£ii inscripÅ£ionate unele sub altele: semnele de marcaj, direcÅ£iile de mers ÅŸi timpul, unele indicaÅ£ii speciale (Drum periculos; AtenÅ£ie, cad pietre.)

Locurile de începere a traseelor turistice montane, precum şi intersecţiile traseelor marcate vor avea amplasate obligatoriu, în ambele sensuri, indicatoare confecţionate din plăci fibrolemnoase impermeabilizate sau din fibră de sticlă.

• Prec
• Mai departe