Unghi pe care îl face un plan vertical fix, de obicei planul meridian al unui loc, cu un plan vertical care trece prin locul respectiv și printr-un punct dat.

În matematică, sistemul de coordonate polare este un sistem de coordonate bidimensional în care fiecărui punct din plan i se asociază un unghi şi o distanţă. Sistemul coordonatelor polare este util mai ales în situaţii în care relaţia dintre două puncte este mai uşor de exprimat în termeni de distanţe şi direcţii (unghiuri); în sistemul cartezian sau ortogonal, o astfel de relaţie poate fi găsită doar cu ajutorul formulelor trigonometrice.

Deoarece sistemul de coordonate este bidimensional, fiecare punct este determinat de două coordonate polare: coordonata radială şi coordonata unghiulară. Coordonata radială (notată de obicei cu r) reprezintă distanţa unui punct faţă de un punct central, numit pol (echivalent cu originea din sistemul cartezian). Coordonata unghiulară (cunoscută şi sub numele de unghi polar, sau azimut, şi notată cu θ sau t) reprezintă unghiul, în sens trigonometric sau invers orar (invers acelor de ceasornic) necesar pentru a ajunge la el de la direcţia de 0°, numită axa polară (echivalentă cu axa absciselor din coordonatele carteziene plane).

Coordonatele polare sunt folosite adesea în navigaţie, întrucât destinaţia sau direcţia deplasării pot fi date ca unghiul şi distanţa de la obiectul luat în consideraţie. De exemplu, avioanele folosesc o versiune uşor modificată a coordonatelor polare la navigaţie. În acest sistem, cel folosit în general pentru orice fel de navigaţie, raza de 0° este în general numită direcţia 360, iar unghiurile continuă în sens orar, şi nu trigonometric, ca în sistemele matematice. Direcţia 360 curespunde nordului magnetic, iar direcţiile 90, 180, şi 270 corespund estului magnetic, sudului, şi vestului, respectiv. Astfel, un avion care se deplasează 5 mile nautice spre est se va deplasa 5 unităţi în direcţia 90.

• Prec
• Mai departe