Patria Carstului
O prima propunere de constituire a unui parc national in Muntii Apuseni s-a facut in 1934 de profesorul Emil Racovita in scop turistic ca “loc de desfatare, odihna si intremare” si in acelasi timp cu rol stiintific, ca rezervatie pentru cercetari si loc de refugiu natural pentru speciile ocrotite. Insa atat aceasta incercare, cat si altele nu au avut succes, astfel incat abia incepand cu anul 1961 s-a inceput trecerea sub ocrotire, pe bucati, a actualului Parc Natural Apuseni.
Astazi, parcul se afla in partea central-estica a M. Apuseni, pe teritoriul administrativ a trei judete: Bihor, Cluj si Alba, cu o suprafata de aprox. 76.000 ha (75.784 ha pentru cei interesati).
Din punct de vedere geologic contine unele dintre cele mai importante si cunoscute fenomene carstice din Romania: Cetatile Ponorului, pesterea Ghetarul de la Scarisoara (peisaj unicat – cea mai mare pestera de gheata din SE Europei – estimativ 75.000mc), pestera Ghetarul Focul Viu, pestera Cetatea Radesei etc. Cel mai reprezentativ este bazinul endoreic Platoul Padis-Cetatile Ponorului.
Insa cum are loc formarea reliefului in aceasta zona? Datorita alternantei rocilor carstificabile cu cele necarstificabile, apele inainteaza pe un pat impermeabil (sisturi argiloase si cuartite) la suprafata. Cand ajung la prima fasie de calcare, apele sunt captate in golurile carstice si dispar de la suprafata (in asa numitele ponoare), avand curs subteran. Aici, intalnind rocile impermeabile, apele ies la suprafata prin izbucuri, pana la contactul cu un nou strat de calcare, cand sunt captate din nou in adancime. Drenajul final se face in valea Galbenei (S parcului). Aceasta alternanta a rocilor, cu consecinte asupra scurgerii apelor (la suprafata sau in subteran), favorizeaza manifestarea fenomenelor carstice de suprafata sau de adancime (ponoare, izbucuri, palnii, doline, lapiezuri, lacuri de dolina, avene, pesteri etc.).
Alte pesteri si avene deosebite: Platoul carstic Lumea Pierduta (cu trei avene spectaculoase, legate intre ele printr-o retea subterana de peste 3 Km), Pestera Piatra Altar (descoperita recent, fiind considerata cea mai frumoasa din Romania; este deschisa doar pentru speologi) si Pestera Mare – valoroase prin depozitele de fosile si morfologia subterana, Avenul Bortig si Ghetarul Focul Viu (denumirea vine de la fenomenul ce are loc vara la amiaza cand razele soarelui patrund in pestera si se reflecta in ghetar).
Din punct de vedere hidrologic importante sunt valea Somesului Cald, valea Ariesului (foarte atractiva pentru turistii cautatori de traditii si obiceiuri), valea Galbenei (recomand iubitorilor de aventura cheile cu acelasi nume) etc.
Clima este tipica de munte, in general umeda si rece pe culmile inalte, cu o atenuare treptata spre zonele joase. Astfel, temperatura medie anuala este de +4°C, ajungand la +25°C (vara) si la -10°C (iarna). Vanturile dominante sunt cele de Vest, care aduc precipitatii abundente (1000-1400mm/an – si credeti-ma, chiar ploua mult; vara, aprope zilnic).
In Apuseni, local, se produc si inversiuni termice (datorita faptului ca aerul rece se canalizeza pe fundul depresiunilor). De asemenea, mai apar si conditii microclimatice speciale: in unele locuri apare o vegetatie nordica la o latitudine neobisnuit de sudica, alaturi de care se intalnesc specii alpine care traiesc aici la o altitudine extrem de joasa.
Un alt fenomen care ia nastere aici este ceata, care apare pe fundul depresiunilor cu doline si lacuri in noptile senine de vara, facand foarte dificila orientarea turistilor surprinsi in zona. Explicatia fenomenului este foarte simpla: stratul de aer incalzit de apa lacurilor se ridica si patrunde in stratele de aer rece, motiv pentru care are loc o condensare generatoare de ceata, care datorita crestelor, nu se poate scurge si se mentine mai mult timp deasupra solului.
Fauna si vegetatia sunt foarte bogate, fiind identificate 520 de specii de animale si peste 1500 de specii de plante.
Astfel, este intalnit fagul (500-1200m) in amestec cu alte foioase (stejar, gorun, frasin, ulm, scorus, tei etc.). Pe acest etaj sunt intalnite veverita, jderul, mistretul, lupul, vulpea, pasari (mierla de piatra, fluturasul de stanca, pitigoiul de munte, ciocanitoarea cu spate alb, corbul-declarat monument al naturii) si reptile (soparla de ziduri vipera, sarpele de alun etc). Solurile sunt brune si brun-acide.
Pe etajul coniferelor (1200-1800m, M Bihor si Vladeasa), apar molidul, bradul, pinul, zada, tisa, laricele, iar ca fauna: ursul brun, cerbul, rasul, cocosul, de munte. Soluri: podzoluri.
Etajul subalpin ocupa suprafete restranse si este alcatuit din tufisuri de ienupar, sneapan, afin, merisor. Soluri: brun-acide alpine.
Luand in considerare si aspectul social, comunitatile umane din zona parcului (35.000 loc) sunt reprezentative la nivel national din punct de vedere al identitatii, al pastrarii obiceiurilor si traditiilor (arhitectura populara, case din lemn, muzee satesti, case memoriale, sarbatori folclorice – cu renumitul “targ de fete” de la Gaina etc.).
Cam atat despre acest colt al tarii, atat de frumos si totodata deosebit din toate punctele vedere. Sper ca informatiile v-au fost de folos, iar pentru cei care nu au fost inca in aceasta lume a carstului, le doresc drum bun si carari.....cat mai uscate. 
Bibliografie:
- Padurile Romaniei - Parcuri Nationale si Parcuri Naturale (editata de RNP-Romsilva, Bucuresti, 2004)
- Geografia Romaniei – ESENTIALE (editura Meteor Press, 2003).
Publicat de Bogdan Olariu
