13 iulie - Vineri
După foarte lungă zi de ieri, nu ne grăbim să ne dăm jos din pat, așa că pornim la drum după ora 9. Ca să urci în Ceahlău tre să plătești bilet, e muntele lu' Consiliul Județean Neamț. Urcăm din Durău spre cabana Fântânele, ajungem pe la 10.30. Cabana e în renovare de prin toamna lui 2017, nu știu când o să o deschidă.De la Vatra Dornei până la Durău nu am întâlnit nici un drumeț pe munte, doar ciobani sau culegători locali. Ceahlăul e o vedetă a Orientalilor așa că e plin. Pe la 12 ajungem la Căciula Dorobanțului unde se cam încheie urcușul foarte susținut. Oricum ziua de azi a fost gândită ca o plimbare lejeră.

Cabana Fântânele
Culmi din Muntii Bistritei
Căciula Dorobanțului
Urcăm pe Toaca, unde se construiau niște scări, să vină dreptcredincioșii mai ușor, să se întâlnească cu Iisus și Zamolxe care alcătuiesc împreună o familie tradițională, numai aici, numai acum. Poftiți de mâncați superstiții pe pâine... Săracii munți.
Ajungem la cabana Dochia pe la ora 15, găsim paturi libere, restul zilei e de relaxare, de jucat cu drona lui Iulian.
Pietrele lui Baciu

Panaghia
Plimbare de vara
Pe varf
Lacul Izvorul Muntelui

Briza de pe vârf strânge un pic la piele

Bâtca lui Ghedeon si Ocolasul Mare pe fundal si traseul de culme de sub Vf Toaca
Scăldătoarea Vulturilor

Vf Toaca rămâne în urma noastră
Cabana Dochia
14 iulie - Sâmbătă
Din Ceahlău poți să ajungi către sud, fie prin Munții Tarcaului și prin orașul Comănești să ajungi în Nemira, fie să o iei prin Cheile Bicazului, Munții Hășmașu Mare, Munții Ciuc. Am ales să trec prin Hășmaș, un munte foarte drag.
Plecăm de la Dochia pe la 7.30 cu forțe proaspete, trecem prin Curmătura Piciorului Schiop, coborâm pe lângă Jgheabul lui Vodă și într-o oră eram în Curmătura Stănile. De aici se mai poate coborî spre valea Bistrei Mari, sau să mergi pe drumul de mașină pe valea Bistrei Mici. Salvamontul de la Dochia ne zisese că pe Bistra Mică e mai sigur traseul, așa că apucăm pe drum. Coborâm la pas vreo 2 ore cât să ne intre picioarele in cur, și pe la 10.30 avem norocul să ne ia un microbuz cu ciobani care coborau la vale.

Piatră Lăcrimată

Gardul Stănilelor de pe Jgheabul lui Vodă
Curmătura Stănile

Piatră Sură în centru, culmi din Munții Hasmasul Mare pe fundal

Poiana Bâtca Neagră
La revedere Ceahlau


Ia-mă nene pe Bistra
Bistra era un sat în Austro-Ungaria. Acum e un cătun al satului Telec care aparține de comuna Bicazul Ardelean. Ciobanii se opresc aici, dar tot ne-au scutit de vreo 6 km de forestier. Continuăm pe jos și pe la 11.30 ajungem în Telec downtown.
Planul ar fi fost ca de aici să urcăm pe drumurile satului până la un vârf care se numește Munticelul Criminis Apoi pe lângă Piatra Sugaului să ajungem în Cheile Sugaului unde este Cabana Ecolog, pe lângă care să punem cort. Apoi a doua zi să ajungem prin Cheile Bicazului la Lacul Roșu.
Pe Iulian îl supără un genunchi, încă din Munții Bistriței, nici eu nu eram în mare formă, așa că decidem să ajungem în Lacul Roșu încă de azi.
Bistra
Pornim la picior pe șosea, aveam vreo 5 km până la DN-ul care leagă orașul Bicaz de Lacul Roșu. La un moment dat ne ia un tânăr cu mașina până în Bicazul Ardelean și ne scutește vreo 3-4km. Aflăm că pe la ora 13 trece un autobuz către Lacul Roșu. Ne punem în stație. Între șoseaua destul de aglomerată și o clădire în ruină autoritățile se gândiseră să facă un loc de joacă pentru copii. Din cât spațiu, înierbat, frumos, fără trafic rutier era în satul respectiv, aici era locul cel mai bun pentru așa ceva.
E diferit când autoritățile locale își bat joc de banii tăi din impozite, față de atunci când își bat joc de banii tăi de la UE. Diferența e că pun o plăcuță, când sunt bani de la UE, și știi de câți bani și-au bătut joc. Notă de plata: 18 000 euro.
Vorbim cu o bătrână în stație, aceeași poveste, satul pustiit, au rămas bătrânii. Ne suim în autobuz, prin Cheile Bicazului blocaj de oameni, de mașini, de chioșcuri cu chinezarii, ca atunci când se aprind luminițele de Crăciun în centrul Bucureștiului. Nu va duceți în week-end în Cheile Bicazului că e nenorocire.

Investitie in Bicazul Ardelean
15 iulie - Duminică, 16 iulie - Luni
Ne-am cazat undeva spre traseul pe care urma să îl facem în Hășmaș,nu chiar în Lacul Roșu downtown, Pensiunea Alex pe Pârâul Oii. În loc de o zi de pauză, iată că am două zile până vin Laurențiu și Ioana să îl schimbe pe Iulian.
Lacul Roșu în week-end e ca un fel de Costinești în anii '90 (nu știu cum e Costinești acum, că din anii '90 nu am mai trecut pe acolo). Nu puteam să stăm numai la beri și la mici, așa că am decis să urcăm pe Vf. Suhardul Mic (din Munții Hășmaș) aflat la vreo oră de mers lejer de Lacul Roșu. Priveliști frumoase, vreme bună.
Luni chiar am stat la conservare, după prânz vine și schimbul pentru etapa următoare.
Suhardul Mic
Scriere cuneiformă

Piatra Ghilcoș lângă Lacul Roșu, în fundal vf Haghimașul Negru
Lacul Rosu
Ceahlaul in zare

Șaua Vereșcheu, în fundal Munții Tarcău
La joaca cu drona
Pensiunea Alex
Frați în Carpați

Mulțumesc Iulian

Bine ați venit Ioana și Laurențiu
Accesări: 2669