Între Vaser și Dunăre am pierdut trei unghii la piciore, dar au crescut la loc, am pierdut unsprezece kilograme, dar se pun la loc (din păcate). Între Vaser și Dunăre am câștigat un zâmbet continuu, care câteodată era doar în interior, dar era acolo, am câștigat întâlniri cu oameni minunați, cu peisaje incredibile, am câștigat întrecerea mea cu mine.

3 august - Vineri

După o zi plină în Ciucaș, ligamentele mele cereau îndurare, dar știam deja că atunci când faci un traseu lung îți intri în formă după primele 3 zile. Așa că nu le bag în seamă și ne punem la treabă. Traseul gândit inițial ar fi legat Pasul Bratocea de Pasul Predeluș pe culmea Munților Grohotiș. Având o săptămână de pauză, trebuia să reintru în programul pe care îl stabilisem cu colegii de tură ce urmau în Meridionali, așa că traseul prin Grohotiș a fost reconfigurat.

Traseul de azi Cabana Babarunca - Valea Târlungului până la izvor - șaua dintre Muntele Urlațelul și Vf Sloeru Marcoșanu - Pasul Predeluș - Piciorul Predeluș - Șaua Paltinu.

11 august - Sâmbătă

Ziua începe cu vești nu tocmai fericite. Aflăm ce a făcut Jandarmeria în București în seara dinainte. Ne întristăm. Radu nu mai poate continua în Făgăraș deși își dorea foarte mult. Coboară spre Transilvania pe Valea Dejani. Eu merg mai departe. Până în 15 august trebuia să fiu în Valea Oltului. Astăzi îmi doream să ajung la Viștea - Moldoveanu. 

La 7 pornesc la drum așa cum m-am obișnuit. Urc primele pante spre Vf Ludișoru. Pe stânga mă însoțesc cu creasta Iezer-Păpușa, pe dreapta am Țara Făgărașului. Din Vf Ludișoru văd ce se așterne în fața mea: Creasta Făgărașului până în Viștea.

16 august - Joi

Florin îl aduce pe Gabor și provizii de haine și mâncare. Ne petrecem noaptea în Tălmăcel, în casa familiei Presecan. Au o mândrețe de băiat care îi ajută la toate treburile. Aveam de făcut 65 km până în Obârșia Lotrului și 3 zile pentru asta.

Grupa montană dintre valea Oltului și valea Jiului cuprinde munți cu culmi domoale, înierbate cu excepția Munților Parâng. Altitudinile sunt destul de mari, la fel și distanțele. Se poate lega Oltul de Jiu prin Munții Cindrel și Șureanu sau prin Cindrel și Parâng sau Capatânii și Parâng. Eu am ales traseul prin Munții Lotrului și Parâng pentru că Munții Lotrului erau o premieră și o provocare pentru mine, deoarece găsisem foarte puține informații despre ei.

18 august - Sâmbătă

Era 14.30 și eram în Obârșia Lotrului. Cu 7 ore înainte eram la 20 de km distanță, în Munții Lotrului. Ne ducem să mâncăm la o terasă. Singurele scaune libere erau la o masă unde stăteau o pereche de voluntari de la Salvamont Vâlcea. Ne așezăm cu ei la masă, le spunem de drumurile noastre, le zic că aș vrea să ajung în Parâng, la Lacul Câlcescu până seara, și ne zic că ne duc ei cu mașina până la Cabana Aviatorilor. Pfuu, vă pup pe portofel. Ne scutiți de 5 km de șosea.

Terminăm masa, ne duc oamenii prin marea de corturi și grătare, așa că pe la 16.30 eram deja pe traseu către Lacul Câlcescu. Mergem pe un forestier, apoi urcuș prin pădure, apoi o potecă printre jnepeni care se împiedicau în rucsacii noștri. După 2 ore și 500 m diferență de nivel ajungem în Rai.

 21 august - Marți

Socoteala de acasă pentru ultima etapă era de 2 zile în Tulișa, 2 zile în Retezat, 2 zile în Godeanu, 2 zile în Cerna, 2 zile în Mehedinți. Luni pe 3 septembrie aveam programați pacienți așa că trebuia să închei vacanța până pe 1 septembrie. Între Petroșani și Orșova nu aveam în plan nici o zi de pauză și nici o aprovizionare. Deoarece urma să parcurg singur această zonă, mi-am reconfigurat traseul am renunțat la ziua de pauză în Petroșani, am renunțat la Culmea Tulișa.

Îi trezesc pe băieți la răsărit, la 7.30 mă lasă la 30 de km de Petroșani, la Cabana Cheile Buții. Îi mulțumesc lui Gabor. Am mers prima oară pe munte împreună și a fost o surpriză foarte frumoasă că a ținut ritmul cu mine în Lotru și Parâng și nu m-a înjurat prea rău. Îi mulțumesc lui Laurențiu că m-a aprovizionat. De aici singur până la final, pe oriunde o fi finalul.

22 august - Miercuri

La 10 coboram pe malul lacului Gura Apei. Trebuia să ocolesc coada lacului pentru a urca către refugiul Gugu, unde intenționam să mă opresc azi. Mă apucă râsu'-plânsu' când văd că pe drumul de pământ care înconjoară lacul sunt puse semne de circulație din 10 în 10 m. Investiție strategică românească pentru viitor....

24 august - Vineri

Mă apropiam de finalul călătoriei și simțeam asta. Eram nerăbdător să ajung acasă, mă săturasem de singurătate și de sălbăticie. Munții Cernei și Mehedinți au toponime cum nu întâlnești în altă parte în Carpați, de multe ori slave: Zglivar, Zascol, Arjana, Biliana, Domogled.

La cabana Pasul Rotunda sunt angajați doi bunici din Maieru, care aveau peste vară pe lângă ei două nepoate care mi-au amintit de fetele mele. Cabana e deschisă și vara și iarna.

Prognoza pentru vineri și sâmbătă arăta destul de rău și voiam să mai continui câteva ore prin Suhard, să punem cort mai sus. Tanti Maria ne-a dat o tocăniță caldă care m-a pus pe butuci. I-am zis lui Alexandru că trebuie să bag somn de voie, așa că am luat o cameră și am dormit toată după amiaza. Pe seară am cules niște flori de munte și am fost la Cimitirul Eroilor din Pasul Rotunda, aflat chiar unde izvoraște Someșul Mare.

9 iulie - Luni

Din Vatra Dornei poți ajunge cu ușurință în numeroase masive ale Orientalilor: Călimani, Giumalău, Bargău, Suhard, Obcina Mestecăniș.

Călimanii sunt, poate, cei mai spectaculoși, după Munții Rodnei, în această parte de țară,dar deja parcursesem creasta Călimanilor împreună cu Azimut cu ceva vreme în urmă. Am ales să ajung înspre Ceahlău pe culmi nevizitate încă, prin munții Giumalău, Rarău, Bistriței. Traseul de azi Vatra Dornei - Obcina Mare  - Vf Giumalau - Saua Fundu Colbului - Vf Rarau.

20 iulie - Vineri

Dormim la singura pensiune pe care am găsit-o pe internet în această zonă, Pensiunea Adolescența. Pe la 7 îi dăm drumul la treabă. Vremea tristă, dar știam că prin Nemira mergem mai mult prin pădure, așa că suntem un pic mai feriți de ploaie decât dacă am fi în gol alpin. Aflasem de existența unui monument din primul război aflat pe aici, și dau o fugă să pun câteva flori culese de pe marginea drumului. E undeva pitit printre gardurile caselor de vacanță, nu care cumva să se extindă. E construit, probabil în perioada interbelică, de supraviețuitorii batalionului care a luptat aici. Câțiva kilometrii mai sus, în satul Valea Uzului chiar la granița dintre județele Bacău și Harghita, este un cimitir al eroilor români și străini la care aș fi ajuns dacă am fi făcut traseul prin Munții Ciuc. Poate o tură viitoare...

22 iulie - Duminică

Aveam vreo două zile înainte față de programul propus inițial, deoarece sărisem peste Munții Ciuc, și aici în Bretcu nu am vrut să fac zi de pauză. Ne trezim dis de dimineață și pe la 6.30 pornim la drum. Aveam posibilitatea să urcăm pe șosea până în Pasul Oituz și de acolo tot pe culme, dar asta însemna să merg printre mașini. M-am uitat pe Google Earth și pe MyTrails, programe care mi-au folosit toată excursia, și am văzut niște forestiere care ne duc pe traseul de culme al Munților Bretcu-Oituz. Îl încălzesc pe Cornel pe niște urcări mai abrupte și pe la 8 ajungem sub Vf Negru, la 11 eram deja pe DN ul care leagă Ojdula de Lepșa prin Pasul Mușat.