Brandusa de toamna (Colchicum autumnale)

Colchicum autumnale este una din puÅ£inele plante care înfloresc toamna, mai rar primăvara. Este o planta erbacee, perena, inalta de 20 pana la 45 centimetri. CreÅŸte în fâneÅ£ele ÅŸi păşunile umede din regiunile montane. În pământ are un bulbo-tubercul cu scvame brune-negricioase. Frunzele apar primăvara ÅŸi se dezvoltă odată cu capsula, care este mare ÅŸi cu seminÅ£e numeroase. Florile (1-7) sunt mari, de culoare roÅŸie-liliachie, rar alburii. Foliolele perigonale sunt unite, formând un tub lung. Fiecare floare este formata din 6 petale, unite la partea inferioara intr-un tub lung de 20-30 cm care inconjoara ovarul, aflat in pamant, fixat de bulb.

Apartine ordinului Liliaceae, familia Colchicaceae, fiind inrudita cu plante precum crinul de padure (Lillium Martagon), vioreaua (Scilla bifolia) sau laleaua (Tulipa gesneriana). Întreaga plantă este foarte toxică. Trebuie retinut faptul ca primavara apar frunzele (printre primele dintre plante), cunoscute sub denumirea de ceapa ciorii si care pot fi consumate in stare verde sau in fan. De asemeni, datorita bulbului asemanator cu cel al cepei se creeaza deseori confuzii intre brandusa de toamna si ceapa salbatica.  

Toxicitatea plantei,data de un alcaloid puternic – colchicina, este cunoscuta din vechime, cand a inceput si folosirea ei pentru tratarea reumatismului si a gutei. Astazi planta este folosita pentru extragerea alcaloizilor, avand utilizari in artrite, reumatism articular, dar si in catar gastrointestinal, neuralgii, tuse, tulburari cardio-circulatorii.

BrânduÅŸa este floarea prin care calendarul popular marca fie instalarea din plin a toamnei, fie venirea primăverii, omul asimilând sub acelaÅŸi nume două specii complet diferite: brânduÅŸa de primăvară ÅŸi cea de toamnă, singura asemănare dintre ele fiind culoarea comună, liliachie a florilor.

BrânduÅŸa de toamnă este percepută de tradiÅ£ie ca floarea morÅ£ilor, pe când cea de primăvară este floarea viilor, simbolizând reînvierea naturii. Se zicea că morÅ£ii se bucură când văd brânduÅŸele înflorind toamna. Determinativul „de toamnă” exprimă de fapt un moment aparte într-un străvechi calendar popular, răspunzător pentru înflorirea brânduÅŸei făcându-se Brumărel ÅŸi Brumar (lunile octombrie ÅŸi noiembrie), patroni ai anotimpului rece, de tranziÅ£ie către iarnă. 

CredinÅ£a populară pune înflorirea brânduÅŸei de toamnă, pe seama răutăţii Mamei vitrege a pământului, care a izgonit-o afară. O legendă populară referitoare la flora carpatică arată că cele două brânduÅŸe (de toamnă ÅŸi de primăvară) au fost două surori gemene, pe care mama lor vitregă le-a izgonit din casă. Ele au umblat mult prin pădure începând să plângă, jelind, au fost auzite de doamna Toamnă, personificată într-o femeie, care le-a metamorfozat în ghicitori; de atunci ele se caută mereu, neîntâlnindu-se niciodată. Se zicea că celui ce va aduna brânduÅŸe de toamnă ÅŸi de primăvară, unindu-le într-o cununiţă pe care o va da pe o apă curgătoare i se va îndeplini orice dorinţă ÅŸi i se vor ierta multe păcate.

• Prec