|
Trai sănătos în case sănătoase |
 |
 |
 |
|
Eco
|
Casele ecologice sunt din ce în ce mai mult în centrul atenţiei, mai ales că pot reprezenta şi o variantă ieftină. De aceea, ne-am adresat pe această temă unuia dintre cei mai renumiţi specialişti din ţara noastră, în aceeaşi măsură arhitect, profesor şi cercetător.
Ce este o casă/clădire ecologică?
O clădire ecologică este rezultatul unei proiectări speciale în context, şi anume: pentru un amplasament cu caracteristicile sale specifice (urban, rural, zone mai mult sau mai puţin construite, integrată într-un anumit peisaj şi într-un anumit microclimat etc.), pentru anumite necesităţi specifice ale proprietarilor clădirii şi care să corespundă unui anumit stil de viaţă. Toate aceste principii fac dintr-o clădire ecologică o clădire unică şi relevantă. Casa ecologică trebuie să fie o casă sănătoasă pentru un om sănătos, pentru o familie sănătoasă. Starea bio-psihică a celui care locuieşte depinde de felul în care casa răspunde nevoilor familiale specifice şi stilului de viaţă al familiei şi în aceeaşi măsură depinde de cât costă această casă în întreţinere pe întreaga perioadă de viaţă a clădirii. Cel care vrea să-şi construiască o casă ecologică trebuie să se gândească că va face o investiţie pe termen lung, că acea casă nu va trebui să-l coste mult în întreţinere, că va trebui să locuiască într-un mediu interior şi exterior sănătos.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Cum a cucerit Horia Colibășanu vârful Annapurna |
|
|
|
|
Alpinism
|
|
Abia întors de pe Anapurna, vârf pe care l-a escaladat luna trecută, când a bifat cea mai importantă premieră naţională din alpinism, timişoreanul Horia Colibăşanu se pregăteşte deja de primul maraton montan, la care va participa, duminică, la Herculane. Între antrenamente, Colibășanu a găsit răgaz să povestească emoţiile trăite la peste 8.000 de metri altitudine, pe 27 aprilie, când, în premieră națională, a cucerit vârful Annapurna (8.091 de metri), cel de-al zecelea vârf din lume.
„Nu am reușit să mă bucur de vârf”
Expediţia „Slatina-Annapurna 2010” a avut şi momente de cumpănă. Pe lângă dificultatea întâmpinată în ultima parte a ascensiunii pe vârful muntelui, şi evacuarea, ca-n filme, agăţat de elicopter, cu echipamentul abandonat în zăpadă, Horia Colibăşanu a fost pus, pentru a doua oară în cariera sa de alpinist, în faţa unei decizii grele: aceea de a nu putea să îşi salveze, nici de această dată, amicul de excaladă.
„Practic nu am reuşit să mă bucur de vârf. Oricând prefer să nu ajung pe un munte, decât să am un coleg pe care nu reuşesc să îl salvez. Din punctul acesta de vedere a fost foarte greu, pentru că am avut o încercare de salvare care nu a reuşit”, a povestit Colibăşanu.
Expeditie varful Annapurna
Camaradul pierdut, spaniolul Tolo Calafat, nu s-a întors de pe munte în timp util, iar ulterior, echipajul nu a mai avut oxigen pentru a încerca o escaladă de salvare.
„Cel mai dificil moment pe Annapurna a fost momentul în care am aflat că una din buteliile de oxigen pe care ne bazam (aveam una de la coreeni şi alta a polonezilor, ambele pline numai pe jumătate) s-a golit. E adevărat, aceasta i-a salvat pe cei doi ruşi din expediţie, care aveau edem cerebral şi o noapte întreagă şi-au pasat masca de oxigen de la unul la altul şi numai aşa au rămas în viaţă. Cumplit era că aflam de Tolo, care nu mai putea să se mişte, că cere ajutor, ne ruga să mergem după el, iar noi nu mai aveam cum să ajungem la el. A fost doborâtor emoţional să nu poţi face nimic şi cineva să aibă nevoie de ajutor”, a mai povestit alpinistul.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
Ticu Lăcătuşu şi Cornel Coman, premieră în Groenlanda |
|
|
|
|
Alpinism
|
|
Alpiniştii români Ticu Lăcătuşu şi Cornel Coman au reuşit, în premieră, să traverseze Groenlanda pe schiuri. La cinci zile de la încheierea aventurii, Lăcătuşu scrie ultima pagină a jurnalului de călătorie.
Exploratorii români Ticu Lăcătuşu şi Cornel Coman au reuşit să traverseze Groenlanda pe schiuri
"Marea aventură s-a încheiat cu bine. În 37 de zile de expediţie, am parcurs exact 650 de kilometri, cu 50 mai mult decât ne-am propus", scrie alpinistului pe lacatusu.ro.
Dacă la începutul expediţiei Eco Greenland, Lăcătuşu şi Coman au avut mari probleme cu vântul puternic ("nu puteam nici măcar să deschidem fermoarul ca să căutăm un primus"), în ultimele zile cei doi s-au "lovit" de vremea călduroasă.
"Gheaţa de pe tronsonul marginal vestic al calotei este extrem de fragilă şi s-a format practic într-un lac uriaş, adânc de mai mulţi metri, imposibil de trecut", povesteşte exploratorul.
Astfel, după terminarea traseului de 650 de kilometri, cei doi au fost conduşi de un elicopter la aeroporul Kangerlussuaq, fostă baza aeriană a SUA. "Am ajuns la aeroport, în mijlocul civilizaţiei (înconjuraţi de reni, urşi polari, foci, morse, două avioane Hercules, trei avioane civile, 150 localnici şi cam 100 turişti)". După 37 de zile în care nu au văzut pe nimeni, "civilizaţie" pare un cuvânt mai mult decât potrivit. Preluat de pe evz.ro
|
|
Oamenii care trăiesc din gunoaie. De voie |
|
|
|
|
Eco
|
 Îşi spun freegani şi consumă puţin. Minim. Mănâncă din tomberoanele supermarketurilor, se îmbracă cu hainele părinţilor sau bunicilor, lucrează doar cât este necesar. E o lume bizară, pe care nu mulţi o acceptă, dar o lume situată dincolo de lăcomie, conformism, consum nesăbuit.
Felix Knat găseşte un fruct aruncat la tomberon, îl cercetează şi vede că este numai bun pentru masa de seară
Felix caută prin gunoaie alimente încă bune pentru a fi consumate crude sau pentru gătit. În capitalism, se consuma fără cap, crede el. În tomberoanele supermarketurilor sunt multe legume şi fructe care nu s-au stricat. Doar pentru că nu îndeplinesc un standard de calitate sau de mărime nu înseamnă că nu sunt bune de consum, crede Felix Knat
Dacă îi vezi cu nasul afundat în tomberon, te-ai gândi că sunt muritori de foame, cerşetori. Dar, dacă îi întrebi ce fac, te vor chema lângă coşul de gunoi şi îţi vor arăta ce e în el: fructe şi legume intacte, făinoase şi alte alimente cu care ai putea pune liniştit oala cu apă la foc. Iar, dacă ţi-ar servi ciorba fără să îţi spună de unde au luat ingredientele, ai mânca-o exact ca într-un restaurant.
Carnea nu-i interesează. Lactatele, ouăle - la fel. Freegan este un cuvânt care vine de la "free" (liber) şi vegan (veganismul exclude folosirea animalelor pentru mâncare sau alt scop). Sunt freegani full-time şi freegani part-time. Primii sunt foarte puţini, al doilea grup este mai mare. Cel puţin aşa spune un austriac care a încercat această viaţă şi crede că face un lucru util pentru Glob.
"Visez să am un Ferrari", glumeşte Felix Hnat, un austriac de 27 de ani care a povestit pentru evz.ro câteva dintre "deliciile" vieţii de freegan. "A fost o glumă", aduagă el imediat. "Cea mai mare dorinţă a mea ar fi o lume mai paşnică, cu mai puţine războaie, fără violenţă, mai puţine maşini, fără animale ucise aiurea, un mediu sustenabil şi căi alternative de organizare economică".
E un vis măreţ, expus între două partide de "diving" prin gunoaie. Adică de căutat mâncăruri în tomberon. Îl întrebăm cum îl privesc oamenii când face asta. "Nu e mare lucru. Oamenii îndrăgesc ideea, deoarece, chiar dacă şi ei sunt consumatori, multora nu le place această deprindere din capitalism, de a arunca lucrurile", spune Felix.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
