Prin eroziune se înţelege degradarea solului sau a rocilor, caracterizată prin desprinderea particulelor neconsolidate şi îndepărtarea lor prin acţiunea ploii sau a vântului. Eroziunea poate fi combătută prin lucrări hidrotehnice, împăduriri etc.

Eroziunea solului este deplasarea particulelor de solid de la suprafaţa uscatului prin acţiunea vântului, apei sau gheţii sau ca urmare a acţiunii unor organisme vii (bioeroziune).

Eroziunea este de mai multe feluri:

1. eroziune eoliană – îndepărtarea progresivă a fragmentelor de sol şi roci prin acţiunea vântului.
2. eroziune fluvială- distrugerea progresivă a materialului din albia şi din malurile unui râu. Stabilizarea malurilor se poate face prin plantarea de copaci.
3. eroziune glaciară - îndepartarea progresivă a rocilor de bază, a solului şi a altor materiale de către gheţari.
4. eroziune marină - îndepărtarea treptată a materiilor din alcătuirea zonei litorale de către mare.
5. eroziune pluvială - eroziune areolară incipientă, rezultată prin izbirea solului, descoperit de vegetatie, de către picăturile de ploaie.
6. eroziune termică - topirea unor bucăţi de gheaţă încorporate în sedimentele de mal sau de albie, ce antrenează particule de sol, creând denivelări, nişe de mal etc.

• Prec