20 iulie - Vineri

Dormim la singura pensiune pe care am găsit-o pe internet în această zonă, Pensiunea Adolescența. Pe la 7 îi dăm drumul la treabă. Vremea tristă, dar știam că prin Nemira mergem mai mult prin pădure, așa că suntem un pic mai feriți de ploaie decât dacă am fi în gol alpin. Aflasem de existența unui monument din primul război aflat pe aici, și dau o fugă să pun câteva flori culese de pe marginea drumului. E undeva pitit printre gardurile caselor de vacanță, nu care cumva să se extindă. E construit, probabil în perioada interbelică, de supraviețuitorii batalionului care a luptat aici. Câțiva kilometrii mai sus, în satul Valea Uzului chiar la granița dintre județele Bacău și Harghita, este un cimitir al eroilor români și străini la care aș fi ajuns dacă am fi făcut traseul prin Munții Ciuc. Poate o tură viitoare...

Desi sunt mici de inaltime, altitudinea maxima fiind atinsa in varful Nemira Mare - 1649m, muntii Nemira pot pune probleme legate de diferenta de altitudine (Slanic Moldova se afla la 500m) si, mai ales, de starea precare a potecilor. Altminteri, starea marcajelor este excelenta, fiind refacute anul trecut.

Am parcurs, sambata, 2 iulie, traseul Slanic Moldova - Varful Sandru Mare, marcaj banda albastra, in ritm lejer, in aproximativ 4 ore. De retinut ca nu am gasit apa pe traseu, iar de pe Sandru Mare a fost nevoie de o cautare serioasa pentru a gasi un izvor viu (banuiesc ca cel gasit a fost Slanicelul). Ar trebui stiut si ca mai sus de vechiul refugiu Cabana Ungureasca, ars in 2014, a fost construit unul nou, mult mai imbietor si spatios(are un prici pe care pot incapea 8 oameni) decat cusca de tabla de pe varf(care are patru paturi).

Duminica, pe 3 iulie, am parcurs traseul de culme de la Varful Sandru Mare la Nemira Mare, coborand apoi prin Saua Nemirei, inapoi in Slanic Moldova. Si acest traseu este foarte bine marcat, cu cruce albastra. Este, insa, putin strabatut, motiv pentru care, in afara portiunilor de drum forestier, poteca este acoperita de crengi sau vegetatie, ceea ce face dificila inaintarea. Un minus al traseului este trecerea lui peste varful Ciresul, in partea finala, si, apoi, coborarea pe o culme plina de doboraturi. Acest munte poate fi evitat urmand catre stanga drumul forestier, ce trece prin Cheile Dofteanei. Pus cap la cap, traseul de duminca ne-a lulat vreo 9 ore, poate si din cauza furtunii care ne-a prins din urma.

Altminteri, muntele este numai bun de strabatut intr-un weekend, oferind o experienta linistitoare si verde.

Mai multe imagini in galeria de imagini