ALCÄ‚TUIRE

Privit în linii generale, masivul este constituit: dintr-o culme principală, de forma unui arc cu deschiderea către sud, care desparte izvoarele de obîrÅŸie ale văilor Teleajenului ÅŸi Telejenelului (versantul sudic), de cele ale Buzăului Mare ÅŸi Tîrlungului (versantul nordic), respectiv dintr-o serie de ramificaÅ£ii ce se desprind din cele două mari noduri alpine ale culmii principale — Vf. CiucaÅŸ ÅŸi Culmea Stîncoasă — alcătuind culmile nordice ÅŸi sudice ale masivului.

Culmea principală

Din Pasul BoncuÅ£a (1089 m), unde iau sfîrÅŸit, coborînd dinspre est, munÅ£ii cu largi întinderi pastorale, ai Siriului, culmea principală se îndreaptă iniÅ£ial spre nord-nord vest, de-a lungul Muntelui Valea Stînii, se abate apoi spre vest, iar după ce trece prin ÅŸaua denumită "Curmătura Stînii", urmează spinarea masivă a Culmii Stîncoase, din vîrful căreia se desprind culmile sudice ale CiucaÅŸului. În continuare, ea traversează podiÅŸul întins ÅŸi uÅŸor înclinat al Muntelui ChiruÅŸca, după care urcă spre Vf. CiucaÅŸ (1959 m), punct culminant al masivului. Adăugăm că spinările ce se ramifică din acest vîrf, despart bazinele de colectare ale văilor Tîrlungului (Pîrîul Babarunca), Buzăului Mare (pîraiele Delghiului, Åžipotelor ÅŸi ChiruÅŸca) ÅŸi Teleajenului (Izvorul Tigăilor). Din Vf. CiucaÅŸ, culmea se arcuieÅŸte către sud, trece prin Åžaua Tigăilor ÅŸi se îndreaptă spre sud-vest, în lungul Muntelui Bratocea, care ia sfîrÅŸit în Pasul Bratocea (1267 m), pe unde trece ÅŸoseaua Văleni-Cheia-Satulung-BraÅŸov. Din acest punct, culmea principală iese din aria turistică a masivului ÅŸi se prelungeÅŸte prin munÅ£ii BabeÅŸul, Bobul Mic, Bobul Mare ÅŸi GrohotiÅŸul, ale căror spinări coboară către sud, paralel cu Valea Teleajenului, ÅŸi pe dreapta acestuia.

Culmile sudice

Cuprinse între Valea Stînii (la est) ÅŸi Valea Berii (la vest), culmile sudice se ramifică din Culmea Stîncoasă (1730 m), formînd trei mari ramuri, ÅŸi anume:

• O spinare mediană, orientată de la nord la sud, constituită din munÅ£ii GropÅŸoarele (1882 m) ÅŸi Zăganul (1785 m) care, după ce lasă către sud-est, culmea crenelată a ColÅ£ului Vînătorului, se prelungeÅŸte spre sud, prin Culmea Buzăianului;
• Culmea SughiÅ£elor (sau a ÅžuviÅ£elor), care se ramifică spre sud-est, coborînd între Valea Stînii (la est) ÅŸi Pîrîul Alb (la vest);
• Spinarea Muntelui RoÅŸu, orientată spre sud-vest ÅŸi spre sud, între Valea GropÅŸoarele (la est) ÅŸi Valea Berii (la vest) ÅŸi din care, în porÅ£iunea inferioară, se desprind, prelungindu-se pînă deasupra localităţii Cheia, Muntele Balabanul ÅŸi Dealul Cucului.

Culmile nordice

Acest complex de culmi se ramifică din Vf. CiucaÅŸ, alcătuind versantul nordic, transilvănean, al masivului, ÅŸi se caracterizează prin forme de relief accidentate ÅŸi stîncoase ce scapă în pante abrupte, dînd acestui versant un accentuat caracter alpin.

• Principala spinare, Culmea ColÅ£ilor înalÅ£i (denumită ÅŸi ColÅ£ii Natrei), se desprinde din vîrf, către nord, arcuindu-se curînd către E.N.E., între Valea Åžipotelor (spre est ÅŸi sud) ÅŸi izvoarele ce curg către Valea Delghiului (spre nord).
• A doua ramificaÅ£ie, denumită Culmea Åžipotelor, se desfăşoară spre N.E., între văile Åžipotelor ÅŸi ChiruÅŸca.
• În sfîrÅŸit, din imediata apropiere a Vf. CiucaÅŸ, spinarea Tesla-Dungu se ramifică îndreptîndu-se spre vest pînă în Vf. Tesla (1429 m), iar după ce lasă către V. Tîr-lungului cîteva picioare scurte ÅŸi împădurite, se frînge brusc către nord, pînă în Vf. Dungu, de unde coboară ÅŸi ia sfîrÅŸit în pădurile sălbatice ale Delghiului.

 GEOLOGIE

Din punct de vedere geologic, CiucaÅŸul face parte din întinsa zonă a fliÅŸului, care se desfăşoară începînd din nordul Moldovei pînă în Valea DîmboviÅ£ei, ÅŸi în alcătuirea căreia intră, dintre munÅ£ii mai importanÅ£i, Ceahlăul, Piatra Mare, Postăvarul, Bucegii ÅŸi Piatra Craiului.

Conglomeratele sînt alcătuite din pietriÅŸuri ÅŸi blocuri rotunjite de ÅŸisturi cristaline, gnaise, calcare, gresii etc., prinse într-o matrice calcaroasă-grezoasă. În ansamblu, conglomeratele reprezintă rocile cele mai rezistente din regiune, fapt ce explică dealtfel înălÅ£imea reliefului pe care îl constituie. Roci permeabile prin excelenţă, conglomeratele fac ca apa din precipitaÅ£ii să se infiltreze ÅŸi sa se formeze izvoare în văi, la baza lor, acolo unde se sprijină pe roci impermeabile. Din această cauză, CiucaÅŸul este lipsit în genere de izvoare deasupra altitudinii de 1 200—1 350 m.

Văile sculptate în conglomerate sînt seci; numai în timpul averselor ÅŸuvoaiele de apă adunate în grabă, rostogolesc la vale pietriÅŸuri rotunde, desprinse din conglomerate. Relieful de turnuri rotunjite, cu stînci în forme curioase, este caracteristic conglomeratelor ÅŸi se întîlneÅŸte pretutindeni unde aceste roci apar la înălÅ£ime, în CiucaÅŸ ca ÅŸi în Bucegi ÅŸi Ceahlău. La baza conglomeratelor se găsesc blocuri mai mici sau mai mari de calcare recifale. Uneori, ele constituie adevărate masive ÅŸi în aceste cazuri se înscriu în relief prin înălÅ£imi proeminente. Muntele Tesla corespunde unui astfel de masiv.

Datorită acestei structuri complexe, CiucaÅŸul prezintă un relief foarte variat ÅŸi interesante formaÅ£iuni carstice între care, cheile văilor Stînii, Berii, CheiÅ£ei, precum ÅŸi numeroase Å£ancuri ÅŸi stîncării, modelate de ape ÅŸi curenÅ£i în forme care, prin diversitatea lor, constituie una din atracÅ£iile masivului.

Bibliografie:

• Emilian Cristea - MunÅ£ii ÅŸi fotografia, Ed. Tehnica, 1980
• Maria Rodica Niculescu - MN 34-Ciucas, 1984
• ONT - MunÅ£ii CiucaÅŸ