RÄ‚NITUL DINTRE LINII

   Do                    Sol7
1.Ce plumb mă leagă de pământ
  Ce greu mi-e trupul și ce frânt
  Ce liniște-i în jur acum
  Mi-e viața numai ca un fum.

2.Îmi cad pe față fulgi de nea
  Ca pe un bulgăr de mormânt
  Și nu-i nici ploaie și nici vânt
  Ce rece e pe fața mea.

3.De unde-n gură atât cobalt ?
  Ce mult aș vrea să-mi fie cald
  Să nu se-audă nici un tun
  Ce-nalt e cerul și ce bun.

4.Toate-s aproape și departe
  Și parcă-s legănat de ape
  Cu ochii în eternitate
  Ce stranie singurătate.

5.Iar ninge tare și mi-e frig
  Aș vrea să mă ridic să strig
  Cine-i alaturi și mă cheamă,
  mamă...

• Prec