Garofița Pietrei Craiului

...micuÅ£a Dianthus callizonus, ce-i drept o raritate, poate fi luată ca tipul artei întrebuinÅ£ate de natură pentru pictarea unei flori.... E una din podoabele CarpaÅ£ilor noÅŸtri, de care Alpii ar putea fi invidioÅŸi.” 

GarofiÈ›a Pietrei Craiului a produs prin raritatea ei o vie nedumerire în rândul oamenilor de È™tiință; planta nu este întâlnită în nici unul din masivele muntoase învecinate È™i nici nu se aseamană cu vreuna din garofiÈ›ele din Europa, întrunind caracterele a două grupe sistematice ale genului: “Alpini” È™i “Glauci”. Originea ei însă nu a fost pe deplin lamurită. 

Se pare că se aseamănă cu o garofiță din China, fiind o specie relictă, aparÈ›inând unui trunchi primitiv al genului din care s-au desprins în alte părÈ›i ale Europei speciile actuale de garofiÈ›e alpine. Una din ipoteze presupune că această specie s-a păstrat într-o enclavă carpatică în care s-au conservat condiÈ›iile de climă È™i sol iniÈ›iale. Astfel planta ar fi supravieÈ›uit până astăzi fără a suferi transformările prin care au trecut celelalte specii. Ipoteza pare validă dacă urmărim poziÈ›ia geografică a Pietrei Craiului È™i structura sa geologică.

Planta aparține familiei Caryophyllaceae, care la randul ei aparține ordinului Caryophyllale.

Este o famile foarte numeroasă, cosmopolită, care numără 88 de genuri È™i peste 2000 de specii din zonele temperate. Multe dintre ele sunt plante decorative, È™i multe sunt foarte răspândite. Cele mai multe cresc în bazinul Mediteranei È™i în regiunile de graniță dintre Asia È™i Europa. În emisfera sudică trăiesc foarte puÈ›ine plante din această familie, remarcabilă fiind Colobanthus quitensis, planta dicotiledonată cea mai sudică È™i una dintre cele două specii de plante cu flori ale Antarcticii.

Tulpina scundă, de 5—10 cm înălÅ£ime, poartă la vîrf o singură floare cu corola de circa 3 cm în diametru, formată din cinci petale late, la vîrf dinÅ£ate, de culoare roÅŸie-carmin, la bază cu o pată purpurie, împestriÅ£ată cu alb ÅŸi cu peri albi, mătăsoÅŸi, strălucitori. Floarea prezintă în centru un inel purpuriu pestriÅ£, deosebit de caracteristic. Pe dos, petalele sînt albe-verzui. Frunzele înguste ÅŸi alungite, de 2—4 cm lungime, sînt aÅŸezate în perechi. ÎnfloreÅŸte în lunile iulie È™i august. CreÅŸte numai pe brînele ÅŸi coastele abrupte din Piatra Craiului, fiind plantă endemică pentru acest masiv È™i declarată monument al naturii.

GarofiÈ›a Pietrei Craiului a fost descoperită de doi botaniÈ™ti ardeleni, cu mai bine de 150 de ani in urmă. Dupa o obositoare expediÈ›ie pe crestele sălbatice ale Pietrei Craiului, Kotschy È™i Schott au adus în lumea È™tiinÈ›ei o floare rară, de o neasemuită frumuseÈ›e: Dianthus Callizonus (garofiÈ›a cu prea frumoase brauri). Ion Simionescu descria planta: “Petalele răsfrânte larg sunt de un roÈ™ de cârmâz È™ters. Pe ele sunt trase dungi, în lung, de un roÈ™ mai închis, iar spre lăuntrul florii, o rotiță de dantelă fină cu ochiuri mici de aceeaÈ™i culoare mai închisă. Urmează apoi un cerc alb, cu raze iarăși roÈ™ii, iar în mijloc, un joc de verde È™i alb neîntrecut… ”  

Familia garoafelor cuprinde plante cu tulpinile articulate, formate din noduri ÅŸi internoduri. Frunzele sunt simple, totdeauna cu marginea întreagă ÅŸi opuse, de obicei sesile ÅŸi cu baza concrescută într-o teacă în jurul tulpinii. Stipelele lipsesc totdeauna. Florile sunt grupate în inflorescenÅ£e dihazii. Floarea este bisexuată, cu simetrie radiară, pe 5 cicluri ÅŸi pe tipul 5, mai rar pe tipul 4.

Caliciul are sepalele libere sau concrescute ÅŸi este persistent la fruct. Corola este totdeauna cu petalele libere, adesea bifidate sau numai dinÅ£ate la creÅŸtet, uneori sunt avortate (Sagina). Androceul este format din 2 cicluri de stamine, dar cel intern se poate reduce la unele specii. Ovarul este superior sau semiinferior ÅŸi cu o singură lojă, uneori în partea inferioară cu 2-5 loji ÅŸi cu 3-5 stigmate libere.

Fructul este o capsulă multispermă, cu dehiscenÅ£a apicală, printr-un număr de dinÅ£i egal sau dublu faţă de numărul carpelelor. Rareori fructul este unisperm ÅŸi indehiscent, o nuculă sau cărnos, o bacă (Cucubalus). Genul dianthus, care în limba greacă înseamnă floare divină, dios (zeu), anthos (floare) cuprinde aproximativ 300 de specii anuale È™i perene, numeroase varietăți È™i hibrizi. Sunt foarte uÈ™or de cultivat È™i foarte apreciate pentru culorile vii È™i parfumul lor delicat. În munÈ›ii româneÈ™ti trăiesc alături de garofiÈ›a Pietrei Craiului È™i alte specii: Dianthus spiculifolius, Dianthus superbus, Dianthus glacialis subsp. Gelidus, Dianthus carthusianorum, Dianthus armeria, Dianthus armeriastrum, Dianthus banaticus,Dianthus campestris, parte dintre ele fiind ocrotite prin lege.

• Prec
• Mai departe